Povestirile Evei Luna adună un mozaic de istorii pasionale și pasionante, în care îndrăgostiții din cupluri sau triunghiuri amoroase ajung să trăiască o viață întreagă înlănțuiți prin dependențe stranii. Un manual de psihologie a iubirii care provoacă tulburări stranii, astfel apare la sfârșitul lecturii cartea, care cuprinde unele povești înfioarătoare și altele încântătoare. Și o tablă de materii a realismului magic.
Isabel Allende imaginează povești uluitoare, ca a vânzătoarei de cuvinte, din povestirea Două cuvinte care deschide volumul: o tânără descoperă miracolul cititului și scrisului, scrie scrisori tuturor și compune cel mai grozav discurs pentru o campanie electorală, dăruindu-i comandantului o pereche de cuvinte secrete, un fel de mantră, ce-l tulbură pe bărbatul dur care a luptat în atâtea războaie, încât ajung să-l obsedeze.
Dacă-mi vei atinge inima relatează aberația unei iubiri ce duce la claustrarea unei fete într-o hrubă, vreme de mulți ani, până ce se preschimbă într-o vietate a întunericului, o târâtoare cu trupul diform, păstrând din viața ei anterioară doar instrumentul muzical, psalterion, obiectul magic al destinului ei, care a generat atracția și a menținut-o și, într-un fel, a ajutat-o să nu-și piardă mințile. Amadeo Peralta, cel ce a ținut-o sechestrată, își petrece ultima parte a vieții într-o captivitate similară, a închisorii, vizitat de victima lui.
Povestirea Gura de broască amintește de Erendira marquesiană: cohorte de bărbați vin să concureze în coliba Hermenlindei, acceptând regulile impuse pentru jocul provocator, până când unul dintre îndrăzneți care știe ce-și dorește pune capăt comerțului ei și pornesc împreună într-o altă aventură. Altă povestire, Tosca, parafrazează în cheie sud-americană capodopera lui Gustave Flaubert, eroina este o nouă Madame Bovary, cu imaginația inflamată de creații muzicale celebre, intrând în rolul de îndrăgostită pasională ca să constate, la sfârșit, că rolul dorit i se oferise de la început, cel de soție a lui Ezio Longo, dispus să facă orice pentru ea, dar îl ratase orbită de fantezii muzicale.
Multe iubiri au o tentă maladivă și în adâncul atracțiilor inexplicabile se află porniri ciudate, ca în Fata perversă: Helena este fascinată de iubitul mamei ei și vrea să-l ademenească, dar odată expediată la internat, perversiunea pare o boală contagioasă, îl atinge pe tatăl vitreg, iar misterul triunghiului amoros sporește în final. Un sindrom similar îl însoțește întreagă viață pe doctorul Ángel Sánchez, din clipa în care o zărește pe Ester Lucero, fetița în care vede frumusețea viitoare, pe care o salvează de la moarte apelând la practici magice.
Unele povestiri par construite simetric: Clarissa cea cu viață de sfântă, admirată de toți, este o femeie cu doi bărbați, a născut patru copii – primii doi, retardați, i-a avut cu soțul ei, ceilalți doi normali și reușiți, cu amantul, în timp ce Aurul lui Tomás Vargas narează isprăvile unui amorez neisprăvit, care-i aduce soției, Antonia Siera, pe iubita cu burta la gură, Concha Díaz, dar spre stupefacția lui, după tatonări și încercări, cele două se aliază și reușesc să supraviețuiască, ba chiar să prospere.
Și tot simetrice sunt și povestirile amăgirilor din iubire. O răzbunare cuprinde istoria unui cuplu legat prin jurământul răzbunării: Dulce Rosa Orellano jură să răzbune uciderea tatălui ei, dar după ani și ani înțelege că ura s-a preschimbat în iubire. Povestea Analíei Torres din Scrisorile unei iubiri înșelate relatează viața unei fete orfane crescute la mănăstire, manipulată de unchiul ei Eugenio să-l ia de soț pe fiul său Luis. Pe Analía o cuceresc scrisorile vărului ei, se căsătorește și află abia după moartea soțului cine este adevăratul autor al scrisorilor ce au sedus-o.
Unele povestiri alunecă subtil în fantastic, în atmosfera deja familiară pentru cei obișnuiți cu realismul magic. Căpitanul din povestirea Micul Heidelberg a așteptat patruzeci de ani apariția scandinavilor care-i cunosc limba ca să-și declare iubirea și s-o ceară în căsătorie pe Niña Eloísa, acordurile Dunării albastre îi fac să alunece în tărâmul visului. Marcia, soția ambasadorului Lieberman, provoacă pasiunea dictatorului desemnat, în buna tradiție latino-americană, prin termenul elogios Binefăcătorul, iar acesta o duce în locul inaccesibil construit din capriciu și grandomanie, în plină junglă: palatul fantomă – ce dă titlul povestirii.
Două povestiri se disting prin șocul cultural provocat cititorului: Walimai și Din țărână suntem făuriți. Și ele sporesc originalitatea ciclului, care continuă romanul Eva Luna, dezvăluindu-i chipul nocturn, hărăzit imaginației. Ambele însă o arată pe Isabel Allende ca povestașă din seminția Șeherezadei, reușind să facă din noapte zi și din zi noapte, din viață fantasmagorie și din fantezie substanța realului.
Isabel Allende, Povestirile Evei Luna, traducere din limba spaniolă de Radu Niciporuc, Editura Humanitas fiction, 2014, 252 pag.