Povestea unei trădări
Editura RAO
O lucrare ce se bazează în exclusivitate pe documente din arhivele britanice, majoritatea acestora văzând lumina tiparului pentru prima oară în România și dezvăluind aspecte mai puțin relevate până acum în istoriografie. Documentele în cauză pun în evidență îndeosebi nivelul la care ajunseseră britanicii în arta mistificării. Cartea devoalează politica Regatului Unit față de România în anii celui de-al doilea război mondial.
Scris într-un stil neobișnuit pentru o carte de istorie, volumul “Povestea unei trădări” focalizează procesul decizional la nivelul serviciilor de informații britanice, relațiile acestora cu organismele similare ale Uniunii Sovietice, opiniile cercurilor conducătoare britanice, americane și sovietice despre organizarea postbelică a Europei Centrale și de Răsărit. Pe de altă parte, documentele cuprinse în volum oferă date noi despre rețeaua spionajului britanic și despre unele dintre acțiunile pe care “Special Operations Executive” le-a montat în România.
În această ordine de idei este de remarcat relația directă dintre misiunea Autonomus și vastul plan de înșelare a germanilor pe care maeștrii manipulărilor, britanicii, l-au elaborat pentru a ascunde locul viitoarei debarcări în Franța. Firește, în centrul nostru de insteres se află poziția față de România, pe care britanicii o socoteau o cauză pierdută, fără să spună asta, ba, dimpotrivă, încurajându-i pe români să creadă că armatele Aliaților vor participa la eliberarea țării lor de sub ocupația germană. Asta în timp ce la nivele foarte înalte se decisese cu totul altceva, anume lăsarea României în sfera sovietică. Principalul trădat în toate aceste acțiuni a fost Iuliu Maniu. Mihai Retegan își încheie lucrarea cu un paragraf semnificativ: “Informația înseamnă putere. Iar istoricul nu-și poate reprima tentația de a se întreba, retoric, desigur, ce s-ar fi întâmplat dacă informațiile conținute în unele dintre documentele prezentate în acest volum ar fi ajuns cu adevărat la dispoziția factorilor decizionali români sau/și a conducătorilor opoziției. Ar mai fi avut loc lovitura de stat de la 23 august?”