Vântul șuieră
șăgalnic
îmi cuprinde coapsele
precum
vrejul de fasole
și scara nu e atât de înaltă
să urc până la cer
cu palmele
desfăcute
degetele-mi par franjuri
ale rochiei
ce îți fură
privirea
când vântul
se băgă
în seamă
să răscolească
basme
Poem selectat din volumul „Și moartea scrie uneori poeme”, apărut la Editura Paralela 45, Colecția Qpoem.
„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie
Adela Efrim (n. 29 februarie 1968, în Craiova) a absolvit Liceul de Matematică-Fizică „Frații Buzești” din Craiova, diriginte fiindu-i profesorul de română Marian Barbu, scriitor, critic literar, publicist, care i-a fost și mentor. Locuiește la Craiova. Scrie poezii încă din perioada liceului. Premiată în cadrul unor concursuri de poezie craiovene. Frecventează cursurile Facultății de Electrotehnică, Universitatea din Craiova, dar, pe perioada lor și după, întrerupe scrisul pe care îl reia mai târziu, stimulată de cenaclul Qpoem, pe care îl frecventează din 2015.
„Sensibilă și introvertită, poezia Adelei Efrim alungește contururile unui desen bacovian până la obținerea unei transparențe autumnale. Lustruirea, contemplarea și fluidi-zarea sunt mărci ale unei arte feminine ce lucrează mai ales cu lumina și vibrațiile într-un fel de touchscreen reality. Epurarea adjectivelor și metaforelor scoate la iveală un cotidian funcționăresc prin care, miraculos, se întrevăd piane înzăpezite și tot felul de liniști. Fundamental romantice, aceste texte provoacă năluciri – culmea! – reconfortante și derutante.” – Felix Nicolau