Înainte ca Janet să se recăsătorească, el susținuse că cererile ei de bani îl sufocau. Acum că ea se atașase de bogății, pe el îl irita orice aluzie că era incapabil să-și întrețină copiii. În lupta continuă pentru fonduri, făcea afaceri cu mai mulți organizatori de pariuri, în deosebi cu un măcelar din Lexington Avenue care primea pariurile într-o cameră mai înghețată decât carcasele care atârnau în cârlige. Black Jack părea să aibă mereu bani mizați pe diverse evenimente sportive și urmărea scorurile la patru aparate de radio care zbierau simultan în apartamentul lui. Era chiar la cuțite cu tatăl lui din cauza testamentului acestuia, neînțelegând decât când a fost prea târziu că bătrânul cheltuise o mare parte din ce avea pe anuități care au asigurat câștiguri substanțiale pe durata vieții lui, dar care au încetat să plătească după moartea lui. Astfel spus, în timp ce domeniul familiei Auchincloss, care se întindea pe patruzeci și șase de acri și unde locuia Jackie când nu era la internat, și în timp ce domeniul Auchincloss unde își petrecea ea verile era cocoțat sus deasupra golfului Narragansett, apartamentul lui Black Jack era orientat spre un puț de aerisire lipsit de soare.
Avea dreptate să observe că lumea tatălui vitreg al lui Jackie începuse să o învăluie. Totuși, cu toată atracția pe care o exercita acea lume pentru ea, îl iubea pe Black Jack. După mulți ani, primul soț al lui Jackie spunea râzând că ea încă mai suferea de dragostea aprinsă pentru tată. Încă din copilărie, îl venerase pe Black Jack pentru tot ce nu era disciplinata, ambițioasa și mercenara ei mamă. Prin contract, șovăielnicul, văicărețul Black Jack era unul dintre perdanții frumoși. Lui Jack îi plăcea mult ce avea el cel mai rău, mai ales dezmățul compulsiv care pecetluise soarta căsniciei părinților ei încă de la început. De-a lungul anilor, avea să vorbească cu o veselie de speriat despre faptul că el se culcase cu altă femeie în luna de miere. Îi plăcea că, cu un alt prilej, fusese fotografiat ținând afectuos de mână o fată drăguță în timp ce, la câțiva centimetri de ei, neștiutoarea biată Janet zâmbea prostește și se uita în altă direcție. Ori de câte ori o vizita la Farmington, lui Jackie îi făcea plăcere să-l întrebe cu care dintre colegele de clasă ale mamei ei se culcase deja și pe care le avea în vedere. Mulți ani după aceea, când ea însăși era soție și mamă, îi plăcea să povestească prietenilor că toate prietenele ei de la internat îl adorau pe Black Jack. După spusele ei, îl considerau „o figură absolut devastatoare”. Oare știa ea că un număr de fete îl priveau ca pe un bătrân libidinos caraghios? Când anumite colege de clasă dădeau din fund râzând în fața lui, își dădea ea seama că își băteau joc cu cruzime de părintele pe care îl socoteau un libidinos respingător? Oare chiar fusese oarbă la insultă? Sau doar se prefăcuse că nu observă?
El însuși absolvent al Yale, Black Jack o duse pe Jackie cu mașina lui neagră, decapotabilă, marca Mercury la timp ca ea să-și întâlnească partenerul înainte de punerea mingii în joc la 13:30. Anterior, mărturisise că avea emoții în așteptarea zilei celei mari, care urma să se încheie cu cină și dans la New York. Deși trebuia să aleagă între John și Bev, în cursul zilei avea să fie lipsită de unul dintre curtezanii ei, în vreme ce celălalt se ținea după ei. Coregrafia amenința să fie dificilă La Yale Bowl, care atrăsese mai puțini oameni decât se anticipase din cauza frigului, ea și prietenii ei de la Harvard urmăriră formația Elis zdrobind echipa lor cu scorul 28-0. Când meciul se termină, grupul lui Jackie luă un troleu până la gară. În drum spre Manhattan, Jackie, care fuma de la cincisprezece ani, făcu un joc din a-și aprinde țigara ori de câte ori conducătorul nu se uita. În New York, John o lăsă la apartamentul tatălui ei ca să se schimbe. În seara aceea, prima oprire a cuplului fu la Maisonette, un club de pe East 55 Street unde cânta Dorothy Shay, o preferată a debutantelor și postdebutantelor din New York, cunoscută și ca țăranca din Park Avenue. Se pare că, până în acest punct, Jackie cam avusese probleme să se împartă între Băiatul Interesant și Băiatul Sexy, însă totul s-a schimbat când ea și John s-au dus la masa lui Bev și ea a descoperit că, între timp, Bev dobândise o parteneră. Mai rău, zări inelul lui de la școala pregătitoare strălucind pe mâna stângă a tinerei. La cină, stând între cei doi băieți, Jackie savură din plin atenția pe care i-o acordă Bev, deși practic el era cu altcineva. Totuși, a fost de ajuns să arunce o privire spre acel inel ca buna dispoziție să-i dispară.
Până în vara lui 1946, când Jackie a împlinit șaptesprezece ani, glandele încurcaseră mintea. Atracția fizică a lui Bev Corbin a câștigat în fața atracției intelectuale a lui John Sterling. Înalt, suplu și musculos, cu gât lung, pomeți înalți și o față frumoasă a cărui singur cusur era o gură slab conturată, Bev părea foarte încrezut și sigur pe el. Jackie avea impresia că, în afară de flecăreala cu iz de bârfă despre New York, localurile lui de noapte și oamenii de acolo pe care îi cunoștea, el nu era în stare să discute și despre altceva mai serios. Însă era drept că ea nu-l alesese pentru calitatea conversației lui. În plus, el o făcea să râdă, iar cuvântul pe care îl folosea ea în mod repetat legat de el era „dulce”. Într-o noapte târziu, după un bal din Newsport, Jackie se întoarse la domeniul Auchincloss cu Bev. În bucătăria casei victoriene cu fronton și douăzeci și opt de camere, ea i-a făcut ouă jumări. Jackie părea foarte în largul ei la Hammersmith Farm, însă acea imagine de lejeritate și siguranță dată de dreptul de a se afla acolo avea un element de amăgire. Dintr-un bun început, ea și sora ei, Lee, cu patru ani mai mică decât ea, nu fuseseră pe picior de egalitate în locuințele lui Hughdie cu cei trei copii ai lui din cele două căsătorii anterioare. Cum Jackie nu era de viță nobilă, bogățiile care o înconjurau nu erau și nu aveau să fie niciodată ale ei. Alocația ei mizeră de cincizeci de dolari pe lună venea de la Black Jack, care îi plătea și studiile și întreținerea la Farmington, precum și cheltuielile medicale și dentare. Contrar aparențelor, Jackie era o rudă săracă. Casa întortocheată de pe deal, cu covoare stacojii decolorate, cu mobilă veche, confortabilă și pereți acoperiți cu capete de elani, urși și reni, era pentru ea doar un vast decor.
Când Jackie și Bev au intrat în ultimul an la Farmington, respectiv Harvard, se socoteau un cuplu. Pentru unele fete, școala domnișoarei Porter funcționa ca pension în care domnișoarele erau pregătite pentru viața mondenă. La absolvire, se considerau desăvârșite – adică, pregătite pentru un soț corespunzător. Altele preferau să-și continue școala, fie la un colegiu de doi ani, la o școală de artă, sau un colegiu cu curs complet de patru ani. Pe vremea lui Jackie, școala domnișoarei Porter primea mare accent pe pregătirea pentru colegiu. Totuși, pentru cele care alegeau colegiul, ca și pentru cele care nu-l alegeau, obiectivul aproape universal era măritișul. Puține fete vedeau colegiul ca fiind preludiul unei cariere proprii. Fetele din ultimul an precum Jackie care, deși nu fuseseră încă prezentate în societate, își făcuseră deja iubiți păreau să se îndrepte mai iute spre viața conjugală. Pentru ele, colegiul putea fi un loc bun în care să aștepte până când băieții erau gata să devină soți. După cum a povățuit Jackie în mod solemn o prietenă, motivul pentru care băieții se împotriveau ideii însurătorii imediate era că aveau nevoie de timp pentru a se statornici în afaceri. Pe lângă asta, a accentuat ea, căsnicia avea mult mai multe șanse să dureze când băieții își trăiau mai întâi tinerețea. În ceea ce o privea, Jackie ținea mult să urmeze colegiul Sarah Lawrence, în principal, se pare, datorită apropierii lui de Manhattan și a vieții lui de noapte. Black Jack stăruia ca ea să aleagă ceva mai izolatul și incomodul colegiu Vassar. Cu toate că după o vizită preliminară Jackie a descris cu deznădejde Vassar ca fiind un loc uriaș și retras, Black Jack nu i-a dat de ales și a trebuit să capituleze.
Între timp, adresându-i-se lui Bev cu „iubitule” și „scumpule”, își exprima sentimentele veșnic schimbătoare pentru el pe hârtie bleu, de corespondență, cu monogram. Întrucât acum se vedea rar cu Bev, amândoi fiind la școală, relația lor exista mai mult pe hârtie decât în realitate, mai mult în mintea ei decât aievea. Petrecea multe ore singură, citind cărți de dragoste, meditând la ce înseamnă să fii îndrăgostit. Stăruia foarte multe asupra plăcerilor care aveau să vină când ea și cu Bev puteau fi împreună. Totuși, când era cu el, de cele mai multe ori el era pentru ea o dezamăgire și ea dădea înapoi. La început, Jackie recunoscuse că îi era rușine și îi plăcea atât de mult. Acum fu rândul lui Bev să fie jenat.
Din volumul în curs de apariție la Editura Corint, în colecția Corint Istorie. Traducere din engleză de Lidia Grădinaru