Rămase pe drumuri după moartea tatălui lor, Grace și Hallie sunt nevoite să se mute și să ia viața de la capăt în casa unui unchi bogat din Beverly Hills. În timp ce Grace cea matură și prudentă suspină în tăcere după prietenul pe care l-a lăsat în urmă, Hallie cea exuberantă și nesăbuită se lasă sedusă de strălucirea Hollywoodului, aspiră să ajungă actriță și se îndrăgostește până peste cap de solistul unei trupe de rock. Nu le ia însă mult să descopere că nici trecutul nu e atât de ușor de idealizat, nici Hollywoodul nu e făcut numai din faimă și sclipici. Aducându-i un omagiu lui Jane Austen în acest „remix“ al celebrului roman Rațiune și simțire, Abby McDonald ne oferă o versiune contemporană, condimentată cu mult umor, a luptei dintre reținere și spontaneitate, dintre stăpânirea de sine a unei firi chibzuite și furtuna emoțională în care se lasă antrenat un temperament ce nu cunoaște altă lege decât pasiunea.
„O poveste de dragoste care îi va cuceri în primul rând pe adolescenți.“ – Booklist
„Amuzați de excesele lui Hallie sau exasperați de reticența lui Grace, cititorii vor sfârși prin a le îndrăgi pe amândouă eroinele lui Abby McDonald.“ – Kirkus Reviews
„O poveste nu are nevoie de personaje negative, ci pur și simplu de personaje care să-l confrunte pe protagonist cu slăbiciunile lui. A distribui pe cineva în rolul de personaj negativ poate să fie un artificiu narativ destul de leneș. Cred că toate personajele trebuie să aibă mobiluri plauzibile și o personalitate bine conturată, așa că fac tot ce pot ca să empatizez cu toți eroii mei.“ (Abby McDonald)
Abby McDonald s-a născut în Sussex, în Anglia, și a studiat științe politice, filosofie și economie la Oxford University. A lucrat în jurnalism, iar în prezent este scriitoare profesionistă. A publicat cinci romane pentru adolescenți: Sophomore Switch (2009), Boys, Bears & a Serious Pair of Hiking Boots (2010), The Anti-Prom (2011), Getting Over Garrett Delaney (2012) și Jane Austen merge la Hollywood (Jane Austen Goes to Hollywood, 2013). Romanele ei au fost traduse în mai multe limbi și au câștigat numeroase premii. În 2013, sub pseudonimul Abigail Haas, și-a publicat primul thriller pentru adolescenți, Dangerous Girls. În afară de romane pentru tineri, a scris și The Popularity Rules (2008) și The Liberation of Alice Love (2010).
*
* *
– Rossetti, nu? auzi de jos.
Grace tresări speriată și se prinse iute de tocul ușii ca să nu cadă.
– Scuze! N-am vrut să te sperii.
Lui Grace îi veni inima la loc.Se uită în jos. Un tânăr adolescent se uita în sus. Era de vârsta lui Hallie, poate ceva mai mare. Purta un sacou negru și ducea ceva la subraț. Avea ochelari pătrățoși, iar părul i se pleoștise de la ploaie.
– Întotdeauna mi-a plăcut. Poezia, vreau să zic. Și „Nu plânge la mormântul meu“. A lui Sassoon, cred.
Grace își veni în fire.
– Pot să te ajut cu ceva? întrebă ea cât mai politicos.
– Căutam un loc în care să mă ascund.
Se uită spre casă, apoi se întoarse spre Grace cu un surâs trist.
– E cam aglomerat înăuntru și sora mea e prea… pretențioasă, să zicem.
Grace înțelese cu dezamăgire că băiatul căuta să i se alăture sus.
– Nu știu dacă ne ține pe amândoi.
– Am adus mâncare…
Plin de speranță, îi arătă cutia pe care o ținea sub braț. Era chiar cutia aia.
Plăcinta.
– Bine, cedă Grace, dar ai grijă. Scara e cam… șubredă.
Dar până să termine ea propoziția, băiatul urcase deja fără probleme și se așezase alături pe podea.
– Am mult exercițiu, îi explică el. Urc pe catarge mai tot timpul, în larg.
– Ah, făcu ea dezamăgită. Ești dintr-ăia.
Băiatul părea nedumerit.
– Dintre cei care ies cu iahturile.
– Sunt Theo, râse tânărul și îi întinse o mână.
– Grace, zise fata și îi strânse mâna, cu precauție.
– Știu, răspunse Theo în timp ce deschidea cutia. Ne-am mai întâlnit, la botez.
Grace îl măsură din nou din priviri, însă nu-și amintea să-l mai fi văzut până atunci.
– Îmi pare rău, nu mai știu. Ziua aia a fost cam… haotică.
Era vorba de cealaltă ocazie cu care intrase în biserica cea mare, la fix nouă luni după ce tatăl ei plecase de acasă (un calcul nemilos). Desigur, Hallie refuzase să meargă, așa că îi revenise lui Grace datoria de a sta în strana din față. Micuțul Dash urlase cu atâta forță, încât până și preotul căutase să termine mai repede. Grace își amintea doar de recepția de după, care avusese loc la un hotel pretențios, și de tortul de ciocolată în etaje, din care mâncase până i se făcuse rău.
Iar acum, cu plăcinta între ei, chipul i se lumină. Poate că nu era chiar atât de insensibilă; poate că ăsta era modul ei de a înfrunta tragediile. În vremuri de o tristețe copleșitoare, ea se gândea la produse de patiserie.
Probabil că Theo îi observase reacția.
– Îți plac afinele?
Scoase o furculiță și niște șervețele din buzunarul de la piept și i le întinse.
– Te rog.
Grace rupse plăcinta în câteva bucăți inegale.
– Cum l-ai cunoscut pe tata? întrebă ea, întinzându-i o felie sfărâmicioasă. Ești din partea Portiei, nu?
– Se poate spune și așa.
Mușcă din plăcintă și se mânji pe față cu cremă de afine. Începu să râdă stânjenit, apoi se șterse.
– E sora mea.
Lui Grace nu îi venea să creadă. Știa că Portia areun frate mai mic – doi, de fapt –, dar întotdeauna își închipuise că seamănă cu ea: cu părul pieptănat ireproșabil, cu zâmbetul elegant. Cravata lui Theo stătea strâmb, părul i se strânsese în smocuri umede, și mai avea o urmă de cremă de afine pe bărbie. Înfățișarea lui neglijentă aducea ceva reconfortant totuși; Grace se săturase până peste cap de-atâta perfecțiune.
Fragment din romanul Jane Austen merge la Hollywood, de Abby McDonald. Traducere de Sînziana Mihalache. În pregătire la Editura Allfa, colecția Strada Ficțiunii, Bestseller