Japonia tinde să acapareze nu doar pe turiști, ci și pe scriitorii străini: Adriana Lisboa, originala prozatoare braziliană, a scris un roman tulburător, Rakushisha, care seamănă cu o țesătură: urzeala o alcătuiesc viața și creația lui Matsuo Bashō, iar firele ce se împletesc în fel și chip sunt destinele a două personaje – Celina și Haruki, suveica o formează călătoria lor împreună în Țara Soarelui-Răsare.
Cei doi alcătuiesc un cuplu creat de hazard: Haruki cerceta în metrou o carte japoneză, Celina îl urmărește, intrigată că literele seamănă cu o broderie. Amândoi trăiesc în capitala Braziliei, într-o singurătate cauzată de o mare suferință despre care nu vorbesc, amândoi își câștigă existența cu talentul ce-i duce spre o artă minoră – Haruki ilustrează cărți, Celina coase și brodează gentuțe unicat.
Intuitivi și sensibili, se apropie unul de altul, durerea profundă și nemărturisită a fiecăruia își găsește rezonanțe în ființa celuilalt. Haruki provine dintr-o familie de japonezi stabiliți în Brazilia, dar n-a învățat japoneză, nu și-a cercetat și asumat rădăcinile, nu l-a interesat cultura niponă. Dar când editura pentru care lucrează îi propune să ilustreze Jurnalul de la Saga al lui Matsuo Bashō, Haruki decide să călătorească în Japonia și-i propune Celinei să-l însoțească.
Pelerinajul îi apropie într-un mod neașteptat, deși Haruki pornește pe urmele poetului-călător, iar Celina rămâne în Kyoto, căci Japonia le dă prilejul să-și scruteze durerea. Celina poate rememora momentele fericite alături de soțul ei Marco și de Alice, fiica lor. Haruki revede episoadele unei iubiri stranii cu traducătoarea Yukiko Sakade, o nissei, născută ca și el în familia unor imigranți japonezi, dar care a învățat limba, s-a familiarizat cu tradițiile și cultura din arhipelag.
Ca orice țesătură meșteșugită, narațiunea din Rakushisha are un desen vizibil, harta călătoriei în Japonia, altul ascuns – harta interioară a suferinței, iar al treilea ce realizează transmutația lirică a narațiunii aparține lui Matsuo Bashō, cu frânturi din jurnal și haiku, traduse în engleză, păstrate și în japoneză în transcriere cu caractere latine. Impresiile călătoriei lui Matsuo Bashō la Saga și poemele reverberează în conștiința personajelor, cu ecouri în conștiința cititorilor.
Rakushisha alternează vocile interioare, cea a Celinei și cea a lui Haruki, și notațiile și versurile poetului și transformă romanul într-un poem straniu. Celina descoperă o țară în care gesturile cotidiene țin de artă, de la împachetarea unui obiect la ritualul tămâierii, de la ikebana la origami. Și farmecul vechii Japonii se păstrează, clopotele răsună tânguitor și sub sonoritățile telefoanelor celulare, iar templele rezistă asalturilor turistice și aparatelor de fotografiat.
Modelul filigranat îl formează notațiile și haiku-urile marelui poet Matsuo Bashō. Am ales pasaje semnificative din a 28-a zi despre legăturile tainice dintre vis și trezie:
„În vis l-am evocat pe Tokoku și mă trezesc în lacrimi.
Când se întâlnesc din nou spiritele, visăm. Dacă yin-ul este epuizat, visăm foc. Dacă yang-ul este istovit, visăm apă.
Când o pasăre are fire de păr în cioc, visezi că zbori. Când dormi cu cingătoarea la brâu, visezi un șarpe, așa se zice.”
Cititorul descoperă din aluzii, amintiri și detalii două istorii de iubire, a lui Haruki pentru Yukiko Sakade, care are ca barieră statutul ei de femeie căsătorită, și drama Celinei, care a pierdut un soț și o fiică, fără să poată ierta și uita. Abia călătoria în Japonia și ambivalența stării de a se simți și străini și ai locului le relevă celor doi că viața însăși este o călătorie, învățând să accepte că toate sunt trecătoare, că rămâne doar bucuria frumuseții, oricât de efemeră ar fi, cum scrisese în urmă cu trei secole Matsuo Bashō.
Scriitoarea braziliană a descoperit notația fulgurantă și detaliul sugestiv, impregnată de spiritul culturii nipone, în care domnesc simplitatea, sugestia și concizia. Iar cititorul are surpriza unei scrieri ce îmbină profunzimea analizei psihologice și darul observației atente a unei lumi noi cu poezia, într-o proză rafinată, ce traversează continente și secole. Și va afla că fructele kaki sunt ouăle dragonului roșu, iar Rakushisha are legătură cu fructele și cu Matsuo Bashō.
Adriana Lisboa, Rakushisha, traducere din limba portugheză și note de Georgiana Bărbulescu, Editura Univers, 2014, 144 pag.