Razboiul din Golf al lui Bush Senior e canavaua banalului si insignifiantului film al lui Sam Mendes (“American Beauty”). “Jarhead”, adaptare dupa un roman de Anthony Swofford, tinteste spre umorul si vitriolul politic al capodoperei lui Joseph Heller, “Catch-22” si al lui “Three Kings”, pelicula infinit superioara a lui David O. Russell. Isi doreste din rasputeri sa fie Un Mare Film de Razboi, comparabil cu “Apocalypse Now” sau “Deer Hunter” (cu atat mai explicit, cu cat soldatii de aici se strang in doua momente diferite sa le vizioneze), unde nici un potential de Oscar nu este irosit: regizorul se inconjoara de colaboratori “grei”, printre care operatorul Roger Deakins, preferatul fratilor Coen, si legendarul monteur al “Apocalipsei”, Walter Murch.
“Jarhead” incepe in forta, chiar daca primele 10 minute sunt o pastisa flagranta (ma, rog, un “omagiu”) la “Full Metal Jacket”, alt film-combat esential. Imprumutul functioneaza: secventele sunt hilare, taioase si energetice. Ceea ce urmeaza, insa, e la fel de petardant ca praful de pusca umed. In ciuda tuturor marilor ambitii, e uimitor cat de searbad devine “Jarhead”. Desi premiza – razboiul ca iad al inactivitatii – are spasme de noutate, impactul ei e gradual diminuat de personajele fantosa, de lipsa unui punct de vedere si de o imensa plictiseala, pentru ca, asa cum spunea un critic, rutina ucigatoare se traduce foarte rar prin cinema captivant.
Puscasii marini detasati in Golf asteapta in van, complet sastisiti, sa inceapa lupta. Intre timp, se hidrateaza si se masturbeaza, avand mici puseuri violente intre aceste doua activitati prioritare. Monotonia agonizanta ni se transmite repede si noua, minus eliberarea sexuala. Pentru trupele in calduri si batute de soare in cap, pusca devine extensia evidenta – si cam simplista – a penisului si un pretext pentru o metafora dubioasa a ejacularii (sau a imposibilitatii ei). “Jarhead” nu are o constiinta politica, ci se incapataneaza sa ramana intr-o zona juvenila, propunandu-ne o perspectiva a masculinitatii militare ce respinge nuantele comice si morale ale unor satire ca “Three Kings” sau “MASH”. Tinand cont de cat de mult insista in aceasta directie testosteronica, Mendes ne da de inteles ca se considera prea “cool” pentru vreun gand politic.
Sigur, exista in film imagini calofil-naucitoare, ca aceea a unui cal ratacit si scaldat in petrol, pe care sunt sigura c-am mai vazut-o intr-un film romanesc. Insa pana si o scena care avea toate sansele sa fie cutremuratoare – incursiunea intr-un camp de cadavre carbonizate care arata ca un muzeu al ororilor de ceara – pare straniu de indiferenta.
Dar poate cel mai mare defect al peliculei lui Mendes este faptul ca-i lipseste centrul emotional. Si Gyllenhaal si Sarsgaard raman indescifrabili. Celor doi buni actori nu li se permite alta expresie in afara aceleia de comatosi. Ti-e aproape imposibil sa te identifici cu unul dintre ei, sa gasesti un motiv sa-ti pese de soarta lor.
Finalmente, “Jarhead” e o constructie elaborata, artificiala, in jurul unui graunte de nisip.
* Jarhead/Puscasi marini SUA, 2005. R: Sam Mendes. Cu: Jake Gyllenhaal, Jamie Foxx, Peter Sarsgaard, Lucas Black, Chris Cooper. Premiera: 13 ianuarie. Distribuit de Ro Image 2000