M-am minunat întotdeauna de interogațiile folosite de omul peste care dau necazurile în șir, fără să știe c-ar fi greșit cu ceva – cred că le-am auzit rostite cu năduf nu o dată și de oameni diferiți cu o retorică populară convingătoare: “Dar ce-am făcut? L-am omorât pe tata? Am f… pe mama?”. Am descoperit într-un târziu că ele comprimă drama oedipiană și celebrul complex, că au un sens mai profund decât îl dă psihanaliza, căci fixează două interdicții, ele au funcție de tabu suprem – paricidul și incestul.
Și de la Sofocle încoace ele obsedează literatura. Dar greu de imaginat că un autor ar vrea să se joace într-o narațiune cu ambele teme combinate, și mai greu de închipuit că riscând un astfel de joc, chiar evită să cadă în derizoriu. I-a reușit performanța unei romanciere cu identitate și biografie la fel de sofisticate ca pălăriile etalate nonșalant, Amélie Nothomb: “Să-ți ucizi tatăl” este al douăzecilea roman al scriitoarei și unul cu o construcție perfectă, care exersează jocul de-a paricidul și incestul.
Eroul romanului este un adolescent american de 14 ani, care trăiește în Reno, Nevada, și nu-și cunoaște tatăl, pentru simplul motiv că nici mama cea frumoasă nu-l cunoaște, chiar dacă se numește … Cassandra. Joe Whip asistă la perindarea diferitelor bărbați prin viața și casa lor, până ce apare un ins cu același nume ca el, iar din conflictul ce se naște, mama alege pe noul venit și-și gonește fiul de acasă. Cauza? Pasiunea și talentul lui Joe cel mic pentru magie și trucurile de magician, exersate exasperant cu cărțile de joc.
Joe supraviețuiește cu ajutorul cărților de joc, își face numerele prin baruri, până când un străin îl îndrumă spre un maestru magician, Terence Norman, care trăia în Reno. Și Joe îl convinge pe magicianul cel mai bun să-l accepte ca ucenic, îl primește în familie și soția lui, Christina. Și pentru prima oară, Joe Whip se bucură de o viață de familie. Iar cei doi soți constată pe rând că Terence Norman are pentru adolescent sentimente paterne, se și vede pe sine în el la aceeași vârstă, îi înțelege reacțiile.
Și pe măsură ce Joe crește, se instaurează relațiile cunoscute: atracția față de mama – ea însăși capabilă de un număr excepțional de magie, dansul cu flăcările, apoi ostilitatea și apoi ura față de tată. Incestul este premeditat de Joe și-i izbutește cu ajutorul drogurilor. De aici încolo, devine clar pentru toți că Joe încearcă să-și întreacă maestrul, magicianul crede că tânărul îl percepe ca pe figura paternă de care trebuie să se elibereze.
Dar Amélie Nothomb stăpânește prea bine strategiile de a-și dirija cititorul unde vrea și să-l uluiască ori să-l deruteze când poftește. Joe repetă performanțele maestrului după ce îl recomandă să lucreze în Las Vegas, capitala jocurilor, apoi răstoarnă toate așteptările când reușește, cu ajutorul unui complice necunoscut și apoi definitiv dispărut, să dea o lovitură de milioane la cazinoul unde lucrează. La proces Terence Norman înțelege că și triunghiul oedipian nu este decât tot un truc de magician.
Nu se poate dezvălui misterul poveștii, căci s-ar spulbera tot farmecul lecturii, prin care scriitoarea a găsit soluția să prelungească jocul în stil inconfundabil. Practic, răstoarnă fatalitatea, așa cum o știm de la vechii greci, pentru că fiul este cel ce își alege tatăl, cu bună știință și intenții clare și pe termen lung. La rândul său, tatăl refuză să se lase ucis, fie și simbolic, prin seducerea soției și terfelirea numelui și a încrederii de care se bucură – un Oedip așteptând răbdător.
“Să-ți ucizi tatăl” ia prin surprindere cititorul, căci Amélie Nothomb se aventurează într-un teritoriu primejdios, cel al miturilor, pune la încercare arhetipurile consacrate să vadă cât și cum rezistă chiar supuse răsturnării sau răstălmăcirii. Suita de jocuri îi reușește prin practicarea magiei, de la personaje cu micile acte de iluzionism la trucurile artei narative unde se dovedește ea însăși mare magiciană, cu sau fără pălărie fabuloasă.
Amélie Nothomb, Să-ți ucizi tatăl, traducere din limba franceză de Valentina Chiriță, Editura Polirom, 2012, 160 pag.