La un an de la falimentul Enron, un juriu civil audiaza, de la inceputul saptamanii, pe cei angrenati in procesul prin care JP Morgan Chase solicita recuperarea sumei de 1,1 miliarde dolari de la 11 companii de asigurari care au garantat bonduri emise de Enron. Banca americana va incerca sa convinga juratii ca firmele de asigurari ar trebui sa isi onoreze obligatiile care le revin in urma garantarii unor emisiuni de obligatiuni utilizate pentru a finanta tranzactii cu contracte pe petrol si gaze incheiate intre un transportor offshore, Mahonia, si grupul Enron.
Afacerea Mahonia a ajuns in centrul atentiei in urma unor dispute aprige in Congres anul acesta, cand senatorii anchetau implicarea JP Morgan Chase in tranzactii preplatite derulate cu Enron. Contractele la termen preplatite obligau grupul energetic sa livreze petrol si gaze companiei Mahonia, care urma sa transfere banii obtinuti de la JP Morgan Chase catre Enron. Avocatul bancii americane, John Callagy, a declarat ca asiguratorii erau constienti de riscurile pe care le implica aceasta tranzactie si “nu pot castiga un miliard de dolari incercand sa arunce vina asupra noastra”. Acesta a mai declarat in instanta ca va demonstra, cu ajutorul unor documente interne ca “firmele de asigurare stiau de la inceput ca participau la finantarea Enron” si nu pot pretinde ca au fost induse in eroare.
JP Morgan Chase a incheiat 12 tranzactii preplatite in valoare totala de 3,7 miliarde dolari, care au permis Enron sa-si creasca fluxurile financiare si sa isi ascunda datoriile, catalogand contractele drept instrumente tranzactionabile, in loc de imprumuturi, spune Robert Roach, investigator sef din partea subcomisiei permanente de invesigatii a senatului american. Rezultatele acestor investigatii nu au fost insa admise ca probe in instanta.
Alan Levine, avocatul din partea companiilor de asigurari, a afirmat in instanta ca clientii sai, care au castigat circa 12 milioane de dolari in urma garantarii emisiunii de obligatiuni, au fost inselati de Chase si Enron, si i-a acuzat pe acestia ca au incercat sa ascunda imprumuturi deghizate pe care nu au vrut sa le aduca la cunostinta publicului, a analistilor de pe Wall Street si a organismelor de reglementare a pietei. Levine a subliniat ca obligatia “absoluta si neconditionata” a companiilor de asigurari de a plati despagubiri nu se aplica atunci cand pierderile au fost determinate de comportament fraudulos, deoarece asigurarea riscului este ilegala, in acest caz.
Judecatorul acestui caz, Jed Rakoff, a permis avocatilor JP Morgan sa prezinte documente care arata ca firmele de asigurare au fost avertizate de catre companiile de reasigurare asupra riscului garantarii bondurilor. Rakoff a mai spus ca “este foarte important ca toate partile implicate sa faca tot posibilul pentru a nu induce juriul in eroare” privind aspectele financiare complicate ale cazului.
Procesul afla in centrul atentiei, fiind primul legat de falimentul Enron, de la acuzarea companiei care a auditat situatia financiara a grupului, Arthur Andersen. De asemenea, aceasta este prima incercare de a explica unui juriu tranzactiile complexe de derivative pe care bancile le-au intermediat pentru Enron, iar problema principala cu care se vor confrunta avocatii lui JP Morgan va fi aceea de a convinge juratii ca tranzactiile pe care le-a derulat pentru Enron sunt o parte normala a oricarei structuri financiare.