Jurnalul lui Adam și al Evei
Duminică 24 ianuarie, ora 19:00, Godot Café-Teatru prezintă „Jurnalul lui Adam și al Evei”, în regia lui Eugen Gyemant (foto 1, 2). Dana Rogoz și Dan Rădulescu interpretează o versiune neașteptată a primilor El și Ea, plină de inocență și umor. O poveste despre descoperire, un jurnal împărtășit cu candoarea primelor ființe care au simțit frica, iubirea, mirarea și nevoia de a fi cu celălalt.
Un spectacol „care te face să reflectezi sincer despre lucruri elementare care ne privesc pe toți. Odată cu niște animăluțe numite Adam și Eva, spectatorii redescoperă lucruri banale, lucruri cunoscute, lucruri cotidiene, cu ochii celor care au dat nume acestor lucruri. Poate acesta ar trebui să fie sensul oricărui act artistic, să iți schimbe puțin perspectiva.” – Eugen Gyemant.
„La Godot Cafe-Teatru, textele lui Mark Twain sunt dramatizate într-un dublu jurnal de către regizorul Eugen Gyemant, cu umoru-i caracteristic, sprijinit în demersul său de actorii Dana Rogoz și Dan Rădulescu. Povestea ne poartă de la Geneză până la moartea Evei, alternând considerațiile celor doi «părinți ai omenirii», care se construiesc astfel ca personaje. În vârstă de numai o zi pe aceasta lume, Eva deja filosofează: se simte «un experiment». Dar se va dovedi o iubitoare de frumusețe și dragoste, chiar dacă se va îndrăgosti de Adam: «Dac-ar fi urât, eu tot l-aș iubi.» Prezentat inițial ca un misogin in nuce, ce se intreabă «La ce-o fi bună și creatura asta cu păr lung? », Adam va sfârși prin a se îndrăgosti, la rândul său, de Eva. Inexplicabile sunt motivele iubirii. Procesul va fi însă pigmentat de explorarea lumii din jur, descoperirea ei, punctele de vedere diferite și, mai ales, enervantul obicei al Evei de a denumi toate lucrurile. Căci «la început a fost Cuvântul», nu-i așa?!” (Maria Zărnescu, Yorick.ro)
Mai multe amănunte și programul spectacolelor regizorului Eugen Gyemant pe pagina oficială de Facebook: https://www.facebook.com/EugenGyemant13
„A Quiet Place” selecționat la Festivalul de Film de la Berlin
Scurt metrajul A Quiet Place, în regia lui Ronny Dörfler, o co-producție România-Germania, a fost selecționat în cadrul celei de-a 66-a ediții a Festivalul de Film de la Berlin, în secțiunea Perspektive Deutsches Kino.
Cu o distribuție integral românească – actorii Șerban Pavlu, Mădălina Craiu, Maria Obretin, Oana Rusu și Andrei Ciopec, scurt metrajul de 24 de minute spune povestea Cristinei – o tânără care se întoarce acasă, în România, în satul ei natal, unde se reîntâlneste cu mama, tatăl și sora mai mică. Întoarcerea acasă durează mai puțin decât era prevăzut. Reîntâlnirea cu tatăl ei scoate la iveală frânturi dintr-un trecut sordid și pune lupa pe un posibil viitor sumbru – atât pentru Cristina, cât, mai ales, pentru sora ei mai mică.
A Quiet Place a fost filmat în România, în vara anului trecut. Regizorul Ronny Dörfler a colaborat nu numai cu actori români, ci cu o echipă formată integral din profesioniști din cinematografia autohtonă: Eduard Haris și Eugen Matei Lumezianu (producție), Cosmin Fericean (imagine), Eugen Kelemen (montaj), Iza Tartan (scenografie), Marius Leftărache (sound design) și Florian Ardelean (priză directă). Două case de producție de film din România au stat în spatele celui de-al treilea scurt metraj al tânărului regizor neamț: 111 Film și Cutare Film.
Despre acei puțini fericiți
În perioada 15 ianuarie – 5 martie 2016, spațiul Gallery 400 din Chicago găzduiește expoziția de artă video și fotografie „Few Were Happy with their Condition” (foto 3). Curatoriată de Olga Ștefan și itinerată cu sprijinul Institutului Cultural Român, expoziția cuprinde lucrări realizate de artiștii Dan Acostioaei, József Bartha, Irina Botea, Razvan Botis, Claudiu Cobilanschi, Ștefan Constantinescu, Alexandra Croitoru, Cristina David, Bogdan Gîrbovan, Alex Mirutziu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Mircea Nicolae, Cristi Pogăcean, Ștefan Sava, Mona Vatamanu & Florin Tudor.
Lucrările reunite în expoziție reflectă viața în România de după 1989, într-o perioadă de tranziție aparent nesfârșită, în care speranțele și dezamăgirile se succed, iar reformele și liberalizarea se confruntă și împletesc cu corupția și metodele perpetuate din regimul comunist. Artiștii expozanți, activi de la finele anilor 1990 sau de la începutul anilor 2000, sunt preocupați de climatul politic și social, de moștenirea întunecată a trecutului și de contradicțiile prezentului, dar și de propriul lor istoric, ca și de condiția general-umană.