Romanul “Cele treisprezece motive” de Jay Asher are șanse mari să devină un fenomen, dacă nu chiar o carte-cult pentru adolescenți (atenție! depășind valoarea unui bestseller!): drama unei fete americane, care se sinucide, lăsând însă colegilor de școală o moștenire care frige tot ce atinge: jurnalul în formă de casete audio, inventariind motivele gestului definitiv: întâmplări din viața cotidiană, atitudini, reacții și cuvinte ale fetelor și băieților cu care a împărțit nu doar ore de clasă, ci și amiciții sau chiar prietenii.
“Cele treisprezece motive” se compune din mărturia lui Clay, singurul coleg care i-ar fi putut deveni prieten bun și iubit, care primește casetele și ascultă confesiunea de dincolo de mormânt a lui Hannah Baker, află treptat destinatarii mesajului din suita faptelor povestite: toți au contribuit, pas cu pas, la prăbușirea interioară din care nu a mai văzut decât o singură cale de ieșire. Hannah Baker rememorează ce a trăit de când s-a mutat cu părinții în oraș, a încercat să se integreze în noua școală, demonstrând că totul contează: fapte și cuvinte, neintervenția ori tăcerea, pasivitatea ori indiferența.Confesiunile conturează modul de viață american din orașul de provincie, punctează doar aparent în trecere efectele nomadismului contemporan dintr-un loc în altul, prin efectele dure ce le resimt adolescenții, obligați să se adapteze continuu, insistă pe aspectele ce țin de vârsta tatonării: petrecerile și bețiile, experiențe erotice și nevoia devastatoare a iubirii și a prieteniei, dar mai ales a înțelegerii, prețul indepedenței și al teribilismului. Însă forța cărții vine din investigația lucidă a răului făcut fără intenții și fără conștiință.
Fiecare coleg sau colegă au provocat ceva: un trio amical se destramă și Hannah percepe acut efectul, o listă haioasă de clasificare a fetelor (evident făcută de băieți chiar în ore) în “bunăciuni” și “nebunăciuni” duce la plasarea ei în într-o lumină proastă, naște situații incomode, spulberă prietenii și are urmări pe termen lung. Toți o vor privi pe Hannah ca pe-o ușuratică, trădările se țin lanț, fiindcă fiecare fată se vrea interesantă, își construiește mereu imaginea care s-o facă populară, strălucitoare.
Hannah nu se dezvăluie nimănui, din teama de a nu fi rănită și batjocorită. Face tentative disperate, cerând ajutor profesorilor. O profesoară ține ore de comunicare, singurele unde adolescenții pot vorbi despre ce-i frământă, dar încercarea ei de a propune sinuciderea ca temă a discuțiilor eșuează. Fata caută ajutor și la alt profesor, care se ocupă de consilierea elevilor (în ordinea alfabetică de la A la G), dar nici el nu intuiește disperarea ei și nu știe să provoace destăinuirea unde ar putea începe salvarea ei.
Prin tot comportamentul din ultimele ei luni de viață, Hannah Baker cere ajutor, dar parcă nimeni nu vede și nu descifrează semnele, nici măcar părinții și profesorii care o au sub ochi. Părinții sunt atenți doar la dezinteresul ei față de școală, profesorii nu văd dincolo de suprafață, colegii doar înregistrează ca nefirești unele hotărâri. Profesoara care predă comunicarea le explică semnele ce anunță gestul sinucigaș, dar nu le observă la Hannah, nici Tony, colegul ei, nu înțelege de ce vrea să-i dea lui bicicleta ei.
În fond, ce i se întâmplă adolescentei? Nu se mai simte bine la școală, privită ca o fată ușoară, accesibilă. Își vede invadată intimitatea, când o spionează un voyeur, nimeni altul decât un coleg pasionat de fotografii, se simte manipulată de pretinsele prietene, se simte trădată de alt coleg, redactorul unei reviste originale, căci are încredere în el și fac schimb de caiete cu propriile creații, dar el îi fură poezia cea mai bună ca să o publice în revistă, declanșând apoi discutarea ei la ore.
“Cele treisprezece motive” merită citită și de adolescenți, și de cei care i-au trecut pragul, dar mai ales de către părinți și profesori. Cartea demonstrează că totul contează la vârsta adolescenței și face cât zece cărți de psihologie aplicată sau ghiduri practice de tipul “Self Help”.
Jay Asher, Cele treisprezece motive, traducere din limba engleză și note de Mariana Piroteală, Editura Leda, 2012, 320 pag.