Gheorghe Schwartz s-a născut la 16.09.1945 la Lugoj. Este licențiat în Istorie-filosofie specializarea Defectologie Babeș-Bolyai Cluj; doctor în filosofie; profesor universitar. Autor a 40 cărți tipărite (dintre care Psihologia transversală, Ciclul lugojean (patru romane), ciclul CEI O SUTĂ (11 romane – circa 5.000 pagini), 5 volume de proză scurtă etc.
27 de premii, decorații și distincții în țară și străinătate (ex. 2 premii pentru proză ale Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei, „Marele Premiu Mihail Sadoveanu”, „Marele Premiu Liviu Rebreanu”, Premiul ARKA (Serbia) etc.
Prezent în peste 80 publicații din țară și tradus în publicații și volume în 11 țări.
Și iarăși voi repeta că, la fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții, înainte de a plonja în marele roman. La fel și scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman… La fel și scriitorul ar trebui să facă vocalize.
Și iarăși, și iarăși voi repeta că, în ceea ce mă privește, după cei douăzeci și șapte ani, două luni și patru zile cât am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament, înainte de a mă angaja într-un nou proiect de anduranță. (În speranța – lipsită de cea mai elementară modestie – că acesta îmi va mai fi îngăduit…)
Așadar, după Enigmele infinite, vocalize în do major și Hotarele istorice, vocalize în re minor, urmează, bineînțeles, Justiția suverană, vocalize în mi minor. Bineînțeles!
Cum altfel?
De ce Justiția suverană? Nu mai puneți asemenea întrebări! S-ar putea să fiți acuzați de subminarea actului de justiție sau chiar de anarhism. Căci, vi se va spune: „fără Justiție suverană nu există ordine, nu există reguli, nu există decât haos!”
Și, de asemenea, voi repeta – iarăși! – că dacă unii vor constata că exercițiile de față sunt inegale, ei vor trebui să ia în considerare că aceste texte nu sunt decât rodul câte unei zile: există zile mai bune și există zile mai puțin bune. Și chiar și zile când n-ai nici un chef să faci „vocalize”. Dar le faci! Există zile mai bune și există zile mai puțin bune. Atât pentru scriitor, cât și pentru cititor.
Așadar, un nou caiet de vocalize:
Așadar, de data aceasta vocalize în mi minor. De ce în minor? Veți trage singuri concluzia după ce veți fi studiat cu atenție Tratatul. Altfel, degeaba îl veți fi studiat…
Misterul în cazul Pruncul
1. Avertisment:
„Așteptarea preconcepută este prezentă și la om și la animal.”
Ar fi o mare greșeală să credeți că maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat vreodată Ludovic L.) ar fi pierdut atât de glorios doar procesele penale: iată, în timp ce căutam în continuare acte-dovezi în legătură cu celebrul caz Rom J. Rominger, am dat – cu totul întâmplător – de Dosarul Pst21y/3847. Acest caz ne-a atras atenția fiindcă a fost judecat cu ușile închise și nici presa vremii n-a relatat mare lucru. În fond, era vorba despre odraslele a două familii deosebit de selecte, familii ce nu doreau publicitate pentru asemenea incidente. Totuși, la ora aceasta dosarul fiind desecretizat, putem să-l analizăm în tihnă.
2. Faptele: Onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, din atât de onorabila familie van Krumpelstein (cea cu marea firmă de sicrie de lux Krumpelstein & Fiii), a rămas gravidă! Cum domnișoara Astrid Julie Lucie pretindea că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi fost tatăl copilului, iar Iosif Placeanovici tăgăduia cu încăpățânare o implicare decisivă în conceperea fătului („că, deocamdată, nu putem încă vorbi despre un copil, cel mult despre un făt!”) și cum cele două atât de onorabile (respectiv, stimabile) familii n-au ajuns la un acord, disputa a ajuns la Tribunal.
Curtea, în componența obișnuită: președinte – onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, procuror – Doctor Ragnavaldur Sicl, avocatul stimabilului Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, – Doctor Haralambie Szabo, avocatul onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein – maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume), grefier – subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova. În sală n-au fost admise decât rudele de gradul I și II a celor doi protagoniști. (Nici măcar marchizului Japs J. Japs, verișorul domnișoarei Astrid, nu i-a fost permis accesul! Nici măcar lui!)
Deoarece Ramon Placeanovici, al VIII-lea conte Placean și tatăl lui Iosif, s-a îmbogățit peste măsură din afaceri imobiliare (cam dubioase, după cum spunea în șoaptă lumea), n-a fost o problemă ca maestrul Ludovic L. (sub alt nume) să-i fie vârât drept avocat Astridei. (Onorabila familie van Krumpelstein, proprietara de șapte generații a firmei de sicrie de lux Krumpelstein & fiii, avea, desigur, compartimentul ei de avocatură și a fost destul de dificil să-i fie impus un apărător de afară, chiar dacă acela era celebrul maestrul Ludovic L. Dar cum dânsul i-a fost propus sub alt nume și cu altă înfățișare, iar onorariul îi era achitat de un sponsor anonim, dar extrem de binevoitor – și care nu cerea, în schimb, decât un sicriu de lux pentru momentul care ne vine, la un moment dat, tuturor și cum cei din familia van Krumpelstein erau cunoscuți nu numai pentru marea lor noblețe, ci și pentru că erau foarte zgârciți, avocatul minune a fost acceptat. Probabil că a mai existat un motiv: onorabila familie n-a vrut să amestece respectabila firmă într-o cauză ce trebuia să rămână cât mai discretă.)
3. Dezbaterea: Procesul a fost atât de secret încât nu dispunem nici măcar de stenogramele obișnuite, care, cică, ar fi fost distruse de un incendiu. (Doar că, după incendiul din 1902, clădirea tribunalului n-a mai trecut prin nici un sinistru…)
4. Sentința: Azi nu se mai cunoaște decât soluția dată de Justiția Suverană prin onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Și este absolut limpede că această soluție atât de remarcabilă n-ar fi putut fi formulată fără prestația inconfundabilă a maestrului Ludovic L., indiferent sub ce nume s-ar fi aflat. Acesta este un lucru absolut limpede!
„Curtea în componența președinte – onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan, procuror – Doctor Ragnavaldur Sicl, grefier – subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova, în urma pledoariilor avocatului stimabilului Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean – Doctor Haralambie Szabo și a avocatului onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein – maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume – nota noastră), luând în considerare toate argumentele aduse, precum și declarațiile celor două părți (…) depuse sub jurământ, precum și cele ale persoanelor citate drept martori (…), luând în considerare articolul (…) și articolul (…) și articolul (…) completat și revizuit,
HOTĂREȘTE
Copilul din onorabila burtă a domnișoarei Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, numit în continuare Fătul, întrucât nefiind încă adus pe lume, nu poate fi socotit copil, având rolul procesual principal, nefăcând uz de acest rol, nu poate fi considerat probă directă în dosar. Așa că procesul n-ar fi avut obiect decât ipotetic, dacă domnișoara Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-ar fi cerut (prin avocat) daune morale pentru că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi folosit tot timpul judecății titlul său de noblețe pentru a câștiga un ascendent față de atât de onorabilul nume van Krumpelstein, aflat de șapte generații în slujba celor mai importanți oameni ai mirificei noastre comunități.
Prin urmare, luându-se în considerare art. (…) paragrafele 3 și 6b, Curtea decide:
Pruncul, nefolosindu-se de dreptul său procesual și fiind doar ipotetic un viitor copil, nu poate constitui și nici da naștere unei dispute în fața vreunui judecător;
Întrucât, fără ca Pruncul să fi fost un caz, Pruncul nefolosindu-se de dreptul său procesual, stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, a făcut uz de titlurile sale, vrând să pună în umbră, prin umilire, onorabila familie van Krumpelstein, aflată de șapte generații în slujba celor mai importanți oamenii ai mirificei noastre comunități, fie va plăti drept daune suma de (…), fie o va lua neîntârziat în căsătorie pe domnișoara Astrid Julie Lucie van Krumpelstein; Indiferent de această Hotărâre, numitul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, va plăti taxe de judecată de (…).
Cu drept de recurs în 48 (patruzeci și opt) de ore.
Semnăturile, parafele etc.”
Mergând mai departe, pe firul evenimentelor, deși ne-au rămas atât de puține documente în acest caz, n-am găsit niciunde consemnată căsătoria dintre stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean cu onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, în schimb, am descoperit minuta secretă a divorțului lor.
Presa n-a consemnat nimic despre aceste evenimente. Și asta deși nici stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean și nici onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-au fost niște oarecine!
Urmări:
Oricum, onoarea onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van
Krumpelstein a fost reparată, iar despre Pruncul, nu se mai știe nimic.
(Doamna Rozenzweig – Luther, bătrâna menajeră a familiei van
Krumpelstein, pretinde că la mijloc n-a existat nici un prunc. Dar se
poate ca doamna Rozenzweig – Luther, acum în vârstă de 97 ani, să fi
uitat ceea ce s-a petrecut – în secret! – cu atâta vreme în urmă. La
vârsta ei, nici n-ar fi de mirare.)
Un proces entuziasmant de anacronic
1. Avertisment:
„Deciziile majore au ca efect modificarea sau fracturarea mersului vieții, în vreme ce creativitatea păstrează individul într-o stare activă, posibilă chiar și pe vechiul făgaș.”
Și, fiindcă, odată cu procesul „Pruncul”, am ajuns și în sferele înalte, înainte de a reveni la atât de impresionantul caz Rom J. Rominger, ne vom aduce aminte și de mult mai mediatizatul proces dintre (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și (falsul) marchiz Rabindranath d’An. Vom aminti despre acel eveniment – atât de anacronic în zilele noastre – deoarece completul de judecată a fost același ca în procesul „Pruncul”, iar maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat niciodată Ludovic L.) a fost chiar avocatul (falsului) marchiz Rabindranath d’An (care s-a dovedit, la timpul potrivit, că n-ar fi fost decât Rabin Dan și nici pe departe marchiz. Dar totul doar la timpul potrivit!).
2. Faptele: Iată care a fost subiectul acestui proces ce a ținut prima pagină a tabloidelor timp de mai bine de nouă săptămâni, pagina a doua două zile, iar pagina a noua o singură dată: (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec l-a dat în judecată pe (falsului) marchiz Rabindranath d’An pentru că acesta l-ar fi calomniat în public în salonul albastru al CLUBULUI ROYAL, că s-ar folosi în mod abuziv de titlul nobiliar și că, prin urmare, n-ar fi avut ce căuta în acel loc exclusiv! Ba nici măcar în salonul verde, unde se întrețineau secretarii, contabilii și avocații, în vreme ce patronii lor se desfătau în atmosfera încântătoare din SALON BLEU CLAIR. Martorii la incident au relatat sub jurământ că, inițial, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ar fi rămas mut de indignare, timp suficient pentru ca (falsul) marchiz Rabindranath d’An să adauge că nu, nici chiar în salonul verde n-ar avea ce căuta (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec, întrucât nu ar putea dovedi calitatea de secretar și cu atât mai puțin cea de avocat sau contabil! Și au mai relatat sub jurământ martorii la incident că (falsul) marchiz Rabindranath d’An i-ar fi strigat (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec: „Locul tău este cel mult în salonul gri, laolaltă cu valeții și birjarii!”. Și astea toate în fața atâtor distinși martori!
Când i-a revenit, în sfârșit, graiul, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să și-l folosească: și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) „și-a scos mănușa de pe mână și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An”. Și, astfel, provocarea la duel a fost gata inițiată.
Cazul a fost cu totul anacronic, deoarece s-a petrecut nu altundeva ci chiar în exclusivul salon albastru al clubului ROYAL din Parisul anului de grație 2015! Noroc doar că nici (falsul) marchiz Rabindranath d’An și nici (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nu sunt francezi. Asta deși, într-o fotografie de pe pagina întâi a unui tabloid de mare tiraj – nu-i pomenim aici numele spre a nu putea să fim acuzați de reclamă mascată -, într-o poză de pe pagina întâi, micul (fals) marchiz Ranindranath d’An, pe când avea cel mult patru ani, apare în poalele lui Lady Roberta Plantagenet, născută Dupon. Care a dat și ea publicația în judecată pretinzând daune morale pentru „fotografia retușată”. (Dar acesta a fost subiectul unui alt proces.)
Să revenim: după ce (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An, provocarea la duel fiind astfel inițiată, (falsul) marchiz s-a întors pe călcâie și a părăsit salonul BLEU CLAIR, totul petrecându-se în cea mai deplină liniște. Ca un aspect edificator, un distins martor la incident a remarcat în fața Curții, sub jurământ, că a avut impresia că se află într-o sală de cinematograf vizionând un film mut. Chiar așa a declarat în fața Curții acel distins martor și trebuie precizat că nu a fost nici el un fitecine, având drepturi depline de a frecventa exclusivul SALON BLEU CIEL din luxosul CLUB ROYAL, fapt pe care l-a dovedit punându-și Legitimația de membru pe masa onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Este vorba despre Legitimația nr. 132, după cum a notat atât de conștiincios ca întotdeauna grefiera, subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova. Dar onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a solicitat ca legitimația aceea să nu fie consemnată, întrucât calitatea de membru al CLUBULUI ROYAL este strict confidențială, altfel ar fi replicat și domnia sa că face parte din același Club. (Posedând Legitimația nr. 87!)
3. Dezbaterea: Problema (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec era că (falsul) marchiz Rabindranath d’An, după ce a fost pocnit (în plină figură și în cea mai mare liniște) cu mănușa (falsului) viconte Jean-Paul Malec de Melec, s-a răsucit pur și simplu pe călcâie și a părăsit exclusivul SALON BLUE CIEL din selectul CLUB ROYAL, fără să spună dacă va accepta sau nu provocarea la duel. Și cum zilele au trecut, ba au trecut chiar și anii, avocatul, Dr. Pupi Schnietzel, s-a adresat Curții cu o voce sfâșietoare, întrebând ce să facă mandantul său dacă (falsul) marchiz Rabindranath d’An tace – acoperit de lașitate – de atâta vreme? Ce altă posibilitate i-a rămas mandantului său de a-și repara onoarea decât satisfacția unei sentințe drepte – dar aspre! – dată de Justiția suverană? O sentință care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec știa că are oricum un proces câștigat, deoarece a reușit, prin intermediul bunului său cumnat și prieten, cuceritorul (fals) conte Jean-Pierre Stroganoff, să-l împingă în scenă drept apărător al (falsului) marchiz Rabindranath d’An pe nimeni altul decât pe maestrul Ludovic L. (desigur, sub alt nume și sub o altă înfățișare. Desigur.).
Maestrul Ludovic L. i-a răspuns stimabilului său oponent, Dr. Pupi Schnietzel cu trei citate: unul din Seneca, al doilea din Sfântul Augustin și al treilea din Borak cel Bătrân (autorul său preferat). După care s-a așezat mulțumit la locul său. Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, obișnuit de acum cu stilul inconfundabil al maestrului Ludovic L., sub orice nume și sub orice înfățișare s-ar fi prezentat acesta, a rămas, de astă dată, mirat.
– Nu înțeleg, a recunoscut onorabilul judecător, ce legătură au toate aceste citate cu speța noastră?
– Tot ce au spus marii gânditori ai omenirii are legătură cu orice! Nu credeți?
Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a tăcut o vreme, apoi a întrebat:
– Și altceva nu mai aveți de adăugat?
– Voi adăuga la timpul potrivit! Adică la procesul pe care-l va deschide mandantul meu împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec, aici de față.
4. Sentința: Așa că și de data aceasta, formidabilul maestru Ludovic L., nemaispunând nimic, a pierdut și acest proces, în care marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii și la două zile de muncă în folosul societății la biroul de cadastru. Dreaptă sentință!
5. Urmări: Cred că acum sunteți deja suficient de pregătiți să remarcați geniul maestrului Ludovic L. și ați observat că marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii și la două zile de muncă în folosul societății la biroul de cadastru. Așa scrie în aspra sentință: „marchizul Rabindranath d’An” și nu „falsul marchiz Rabindranath d’An”! Pe cale de consecință, Rabindranath d’An a putut, din clipa aceea, să-și dovedească oriunde și oricând calitatea nobiliară, având mereu asupra sa acest act oficial rămas definitiv și irevocabil. Drept urmare, procesul de care a vorbit maestrul Ludovic L. că-l va deschide în numele mandantului său împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec a devenit desuet. Ca și duelul, de altfel.
Deci, din nou, datorită lui Ludovic L., pierzând și acest proces, toată lumea a avut numai de câștigat.
Deci, nu uitați, Justiția suverană nu ne face tuturor decât bine! Chiar dacă, uneori, acest bine pare atât de dureros.
Deci, se mai verifică încă o dată cursul 6 („Justiția suverană nu poate lua decizii decât după clarificarea tuturor aspectelor cauzei”) al Profesorului Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, onorabil judecător.
Din volumul Gheorghe Schwartz, Justiția suverană, vocalize în mi minor, în curs de apariție la editura „Junimea” din Iași