Clarice Lispector (1920-1977) a fost o scriitoare braziliană despre care toată lumea a spus că este cea mai importantă scriitoare evreică de după Franz Kafka. Să fii comparat constant cu un asemenea reper al culturii universale poate fi o povară. N-a fost doar atât – s-a scris despre ea în cei mai elogioși termeni, comparată fiind cu James Joyce, Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Marcel Proust, André Gide și mulți alții. Era femeia care aducea cu Marlene Dietrich și scria ca Virginia Woolf. Benjamin Moser a fost atât de fascinat că i-a dedicat o excelentă biografie. Era „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”, chiar dacă e mai puțin cunoscută în Europa. Multe dintre cărțile sale au fost adaptate cinematografic.
Clarice Lispector s-a născut într-o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puțin de un an. A studiat dreptul la Rio de Janeiro. Apoi a publicat peste douăzeci de romane, cărți de proză scurtă, literatură pentru copii și eseuri. „Aproape de inima vijelioasă a lumii”* (Perto do Coração Selvagem) este primul ei roman, cu un titlu luat din Joyce („He was alone. He was unheeded, happy, and near to the wild heart of life“ – Portretul artistului în tinerețe), publicat în 1943, pentru care a obținut Prêmio Graça Aranha. Un roman scris ca un monolog interior, într-un stil și un limbaj considerate revoluționare în Brazilia acelor vremuri. Un roman care a consacrat-o instantaneu ca mare scriitoare.
E o performanță să citești acest roman cum, și mai fără dubiu, a fost traducerea admirabilă făcută de hispanistul Dan Munteanu Colan.
Lectura solicită cititorul din toate punctele de vedere. Un comentator britanic scria că a citi Lipsector e ca și cum ai privi un somnabul cu ochii deschiși îndepărtându-se într-o direcție necunoscută sau o femeie care practică scriitura automată pentru a descoperi ce gândește de fapt. În centrul romanului se află Joana, o fetiță și apoi o femeie în căutarea unei experiențe autentice a vieții. Romanul oscilează între aceste două planuri – momente importante ale copilăriei și adolescenței protagonistei (prezența tatălui, perioada în care aceasta rămâne orfană, relația cu un profesor de care este îndrăgostită în secret, mătușa care vrea să scape de ea ș.a.) și saltul în viitor – Joana, în calitate de soție aparent conformistă, cu un soț infidel și, în preajmă, cu fosta iubită a acestuia, însărcinată. Joana se străduiește să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligența stranie a unei vipere, cum o consideră o mătușă în copilărie, înainte de a trimite fetița orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu și soțul ei, șocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei. Închisă în propria lume, Joana se revoltă împotriva unei existențe lipsite de sens. „Fiecare eveniment îi vibra în trup ca niște mici ace de sticlă care se făceau țăndări. După momentele scurte și profunde, trăia senină multă vreme, înțelegând, primind, resemnându-se la toate. I se părea că făcea parte din lumea autentică și că se îndepărtase substanțial de oameni. (…) Ce se petrecea atunci? În mod miraculos, trăia eliberată de toate amintirile. Tot trecutul dispăruse. Și prezentul era cețos, blândă și răcoroasă ceață care o despărțea de realitatea solidă, împiedicând-o să o atingă. Dacă se ruga, dacă se gândea, era ca să se mulțumească pentru că are un corp făcut pentru iubire. Unicul adevăr a devenit acea tandrețe în care se cufunda. Chipul ei era ușor și cu contururi imprecise, plutind printre celelalte fețe opace și sigure, de parcă nu găsea încă sprijin în ceva precis. Întregul ei trup și sufletul ei își pierdeau limitele, se amestecau, se topeau într-un singur haos, moale și amorf, lent și cu mișcări vagi ca materia vie.”
*) Clarice Lispector – Aproape de inima vijelioasă a lumii, Editura Univers. Traducere din limba portugheză de Dan Muntean Colán
