În noiembrie 1963, când a fost asasinat președintele John Fitzgerald Kennedy, eram student în primul an de facultate. M-a impresionat atât de mult moartea acestui cel mai tânăr președinte american, că am vrut, oricare erau condițiile noastre comuniste, cu lipsa de informații, presă și cărți, să aflu cât mai multe. Am citit aproape tot ce s-a scris despre el, Administrația lui, familia lui, asasinarea lui, am vrut să văd, când am ajuns în America, în 1982, Dallasul și locurile celebre din noiembrie 1963, am strâns decenii la rând dosare cu tăieturi din ziare, reviste și agenții de presă despre controversele morții sale – norocul meu a fost că, după terminarea studiilor, am lucrat la revista de politică externă “Lumea” și aveam cât de cât acces la informații – am scris trei cărți în centrul cărora se aflau asasinatul și tot ce a urmat. Cărțile s-au vândut atât de bine încât am fost convins că mai sunt printre români destui nebuni ca mine care vor să știe cât mai multe. N-am îndrăznit niciodată să scriu o ficțiune despre Kennedy. Am fost însă uluit când am primit romanul pe care îl prezint acum, semnat de Stephen King. Numai acest scriitor putea să conceapă un asemenea roman!
“J.F.K. 11.22.63″*) e un monstru din toate punctele de vedere. Un roman de peste 800 de pagini, tipărit cu literă măruntă, dar care se citește pe nerăsuflate, chiar dacă pierzi – câștigi! – câteva nopți. Un roman care copleșește. Un roman pe care, sunt convins, mulți scriitori și-ar fi dorit să-l scrie, eu în mod sigur. Un roman despre asasinarea lui Kennedy, cum spune titlul, dar în care președintele nu apare decât în fundal, ca o umbră, nu e personaj, e doar obsesia personajului principal și a altora. Cel mai nou roman al lui King a fost publicat în noiembrie 2011. Editura Nemira trebuie felicitată pentru traducerea și publicarea lui în românește la mai puțin de un an. Un roman formidabil care ar trebui citit nu numai de iubitorii de ficțiune istorică, ci și de iubitorii de thriller sau de romane de suspans, și la fel și de iubitorii de trecut în general, pentru că e un portret fascinant al vieții în anii 50 și 60.
N-o să dezvăluim în amănunt acțiunea – e de presupus că în 800 de pagini se petrec enorm de multe evenimente – dar o minimă poveste trebuie să amintim. E un roman despre o călătorie în timp. Jacob – Jake – Epping, un profesor de limba engleză dintr-un orășel din statul Maine, e dus de un prieten proprietar al unei ospătării, printr-o “vizuină de iepure”, o fantă a timpului, în trecut, în anul 1958. Oricât ar rămâne în trecut, la întoarcere constată că n-au trecut mai mult de două minute. Prietenul, bolnav în fază terminală, obsedat de asasinarea lui Kennedy, îl convinge pe profesor să se întoarcă în trecut, să-l omoare pe Lee Harvey Oswald înainte să-l ucidă pe președinte și să schimbe astfel istoria. Totul e uimitor de credibil. În aproape toate generațiile de după 1963 au fost nenumărați oameni care s-au întrebat “cum s-ar fi schimbat lumea dacă JFK n-ar fi murit în Dallas?” Ideea ar fi că, salvându-l pe JFK, l-ar salva și pe fratele său Robert, și pe Martin Luther King, ar împiedica războiul din Vietnam, act care s-ar încheia cu multe milioane de morți mai puțin.
Sub alt nume, profesorul călătorește în trecut, vreme de cinci ani duce o viață normală de profesor într-un oraș de provincie texan, se îndrăgostește de o colegă, Sadie, care fugise de un soț bolnav psihic, e iubit de oameni care lasă de o parte trecutul lui neclar, intră în fel și fel de peripeții, îl ucide pe Oswald chiar în Depozitul de cărți din Dallas, dar tot atunci acesta o omoară pe Sadie. Ca să-și salveze iubita de la moarte, eroul ar trebui să se întoarcă încă o dată în trecut, dar la fiecare revenire totul se resetează, prin urmare ar trebui să refacă întreg traseul inițial, dacă ar dori să modifice un singur punct. Și, între timp, află ce catastrofe a produs modificarea istoriei. Intrarea în trecut nu-l șterge, nu-l modifică, mai degrabă creează alte amenințări.
Când revine în 2011, Jake descoperă distopia lumii: istoria lumii s-a schimbat din 1963. Lyndon Johnson n-a mai ajuns vreodată președinte al Americii, Legea Drepturilor Civice din 1964 n-a mai fost adoptată, la președinția Statelor Unite s-au succedat în mare alții decât cei pe care i-a reținut istoria reală, anume George Wallace, Humphrey, Gore. S-au produs catastrofe naturale, cutremure, epidemii, în S.U.A. și în lume. Adică s-au petrecut foarte multe schimbări, dar niciodată pozitive, trecutul schimbat s-a răzbunat. Pentru fiecare modificare a trecutului, cât de mică, trebuie plătit un preț enorm.
Personajele cărții sunt memorabile, trecutul e admirabil reconstruit și extrem de atrăgător, în el se trăiește mai bine, mai calm, mai frumos decât în prezentul nostru poluat din aproape toate punctele de vedere.
Cu un amestec uriaș de personaje ficționale și istorice, romanul a fost extrem de bine primit de critică și de cititori, a devenit curând cel mai bine vândut roman din Statele Unite, a rămas în fruntea vânzărilor două luni. Cartea e la limita dintre science fiction și istoria alternativă. Nu e un roman tipic pentru Stephen King, dar e cel mai bun pe care l-a scris în mai mult de un deceniu.
*) Stephen King – J.F.K. 11.22.63, Editura Nemira. Traducere din limba engelză de Ruxandra Toma