Locație: o mică localitate urbană.
Zoom: la birt (nu are autorizație de funcționare, nici casă de marcat, nici plan de evacuare în caz de incendiu, nici budă, firește).
Populație: 3.289 de locuitori, în acte. Dintre aceștia, vreo 900, prin rotație, sunt plecați la muncă în străinătate. De pildă popa pleacă în fiecare vară, pe contract, la cules de pătlăgele în serele din Finlanda. Dacă se întâmplă ca cineva s-o mierlească în perioada cu pricina, popa are dezlegare și oficiază pe Skype.
Perioadă: în plină campanie electorală pentru parlamentare.
Personaje: niște oameni, acolo, și ei…
Campaniile electorale au farmecul lor, mai ales în localitățile mici, botezate „orașe” și la sate, adică la viitoarele tot „orașe”. Peisajul urban/ rural anost se înviorează brusc de la zâmbetul de pe chipul unor necunoscuți ale căror poze sunt lipite pe toate gardurile. Desigur, oamenii locului nu le-au văzut în viața lor, în carne și oase, pe personajele din afișe, în schimb nici n-o să le vadă vreodată. Dar ce contează acest mic detaliu când, dacă stai cuminte la poartă sau aștepți cu răbdare la birt, ai toate șansele să primești, ca din partea omului din poză, fie un pix, fie o bască, fie o pereche de galoși sau o pungă, sau un maieu sau o altceva inscripționat cu o siglă și cu niște inițiale despre care nimeni nu știe ce înseamnă. Mă rog, asta până anul acesta, când nobilul obicei al darurilor electorale a fost redenumit mită electorală și a fost interzis prin lege.
„Ăștia ne-a dat, uite, și când ne-a dat ne-a mai și promis că dacă se alege ei o să șteargă toate datoriile din caietul de la cârciumă și-o să ne-o dea nouă, celor mulți, cu tot ce s-o găsi în ea, că noi am dus greul și aicea ne-am lăsat alocațiile lu’ ăia micii. Și șomaju’ tot acolo l-am lăsat, noroc că nu-l mai luăm, că tot acolo îl dădeam, la nesătulul de privatizat, de cârciumar, de hoț.
Când a venit de ne-a dat pixu’ (din ăla fain, cu arc), ne-a mai zis și că o să ne dea la fiecare, a doua zi după votare, câte o bancnotă de 137 de lei din care o să facă ei imediat ce se alege. Iar la fiecare copil o să dea și la ei câte o bancnotă de 72 de lei, să aibă de rechizite, chiar dacă ei nu mai are nevoie de rechizite că taman ce le-a dat pixu’ și, oricum, la școală nu mai merge, că și dac-ar vrea să se ducă nu mai are unde, că s-a închis și alta e la vreo 16 kilometri de mers pe jos și peste o apă de s-a rupt podu’ de peste ea. Și ne-a mai zis că la familiile care are bătrâni (pe pământ, nu în gând) o să le dea și câte două kile de arpacaș de boșorog și două scânduri gata scrise cu numele la fiecare bătrân de le poți folosi ca rafturi până ce le-o veni vremea să le pui cruciș.
Acuma n-are voie să ne mai dea înainte, da’ după aia are, că se alege și face ce vrea ei și ei vrea binele la noi și-o să ne dea tot ce ne-a promis data trecută și n-a apucat să ne dea din cauza la opoziția dușmănoasă și-o să ne facă în plus și canalizare suspendată și-o să puie la iarnă dozatoare de țuică fiartă la răspântii și vara o să le înlocuiască cu dozatoare de șpriț, să nu mai sufere omu’ de pe urma la încălzirea globală.
Și ne-a mai zis că și stadion ne face, cu tot cu dozatoare de bere nocturne, că chiar dacă nu avem echipă de fotbal, o să ținem pe el procesele lu’ chiaburii care ne-a jecmănit, adică primul o să-l judecăm pe cârciumarul, pe banditul de hoț privatizat.
Și-o să-i ierte și pe ăia care, de nevoie, de lipsuri și de sărăcie au mai necinstit câte-o capră, că foamea te îndeamnă și nu te poți abține, când devine cazul de tentație, mai ales atunci când suferi ca un câine că iar ți-a luat toți banii cârciumaru’ de hoț ce e, privatizatu’ naibii de bandit.
Și lu’ șefu’ de post care ne-a asuprit o să-i ia mașina și-o să-i dea bicicletă cu girofar, să vadă și el cum e să te lupți cu nevoile și mașina lui o să ne-o dea nouă, câte o săptămână la fiecare familie și nici carnet n-o să ne mai trebuie că o să conducem cu buletinu’, așa cum se dădea creditele și pe nevasta cârciumarului de hoț bandit privatizat o să ne-o dea tot nouă, pe tabel, mașina în săptămânile cu soț și femeia în alea fără soț să ne muncească în gospodărie ca compensație la jaful lui hoțu’ de bărbat’su și ca să nu ne mai pierdem mințile cu caprele și alte mioare, că e și ele suflete și suferă în sufletul lor.
Și-o să puie din fonduri europene și un stâlp înalt în fața la Primărie și dacă mai iese încă o dată o să-i puie și bec cu neon ecologic în vârf să se vadă ca un fel de far când greșește oamenii ulița când vine noaptea acasă cu mințile otrăvite de banditu’ de chiabur de cârciumar și ajunge omu’ la casa și la nevasta altuia, nu că ei nu i-ar plăcea, da’ popa, când a venit ultima dată din Finlanda, a zis că nu se cuvine.
Și dacă iese ei a zis că ne mai aduce și-un cabinet cu doctor oftalmolog, să ne puie la toți dinții care ne-a căzut de la țuica modificată genetic de hoțu’ de cârciumar, privatizatu’ naibii de bandit care ne-a otrăvit.
Asta o să facă când s-o alege. Acu’ mai pune o sută de tărie și trece-o pă caiet, hoțule, că ai zilele numărate, banditule!”