Un an de zile am știut – pentru că așa ni s-a spus – că, odată ajunsă la guvernare, USL (PSD și PNL) va introduce o cotă progresiv de impozitare a veniturilor salariale, va umbla la contribuția de asigurări la angajator, va duce TVA în jos (e adevărat, în etape). Ajunsă la guvernare, USL nu mai zice nimic. Uitați-vă pe ultima lor variantă de program de guvernare: o însăilare de fraze atât de generale încât ar fi potrivite și pentru marțieni.
Din programul lansat inițial de USL, în primăvara lui 2011, mai înțelegeai ceva. Înțelegeai că măsurile de reducere a impozitelor vor fi însoțite de reducerea cu 50% a cheltuielilor statului cu bunurile și serviciile (în medie 6 mld. euro, anual), astfel încât bugetul general consolidat să nu sufere prea mult. Din ultima variantă a programului USL nu înțelegi dacă astfel de cheltuieli se reduc sau nu. Nici impozitele nu nu vor scădea într-un orizont vizibil și nici cheltuielile statului nu vor fi mai mici, așadar.
De cealaltă parte, ARD (PDL, Forța Civică și PNȚCD) promit reducerea cotei unice de impozitare de la 16% la 12%, creșterea salariului minim, din 2013, și reducerea contribuțiilor de asigurări, la angajator, această ultimă măsură urmând să fie aplicată din 2015. Programul ARD este mai dens în cifre, dar prognozele sunt și ele marțiene: creștere economică în 2013 de 3,5%, de 4,1% în 2014 și tot așa.
Când, în primăvara lui 2011, USL își lansa prima variantă a programului de guvernare, PDL a sărit cu cifre exacte: costul reducerii impozitelor e de 4-5 mld. euro, anual. Imposibil de pus în practică, așadar. Acum își evaluează propriul program de reduceri de taxe la 2,4 mld. lei (500 mil. euro). Cum e cu minunea asta? “Trebuie să ținem seamă de comportamentul economic”, explică dl. Videanu, unul dintre artizanii programului de guvernare al ARD.
Abia ajuns la guvernare, premierul Victor Ponta tuna împotriva austerității: creșterea economică nu vine din austeritate. Este o opinie larg împărtășită în anumite cercuri economice și politice și nu doar de stânga. Este o variantă de luat în calcul, dar pentru asta îți trebuie un plan de bătaie. Pentru că nu poți da drumul la cheltuieli fără să privești înspre buget, deficit bugetar, sursă de finanțare sau costul acesteia. Există un astfel de plan? Așa cum arată programul de guvernare al USL, nu.
Președintele Traian Băsescu a cerut zilele trecute partidelor să-i prezinte bugetul pentru 2013 – condiție pentru desemnarea premierului, după alegeri, susține el.
La ce bun?
În 2009 proiectul de buget a fost adoptat de Parlament în februarie. A fost construit pe o prognoză de creștere economică de 2,5% și pe un deficit bugetar de 2% din PIB.
“Este un buget exigent cu prezentul și corect cu viitorul românilor”, se lăuda premierul Emil Boc.
Ce am avut în 2009? O cădere economică de 7,1% și un uriaș împrumut, cel mai mare din istoria României – 20 mld. euro. PIB-ul a pierdut, în 2009, 21 mld. euro comparativ cu 2008, ceea ce s-a tradus în minusuri bugetare de 7-8 mld. euro, la un buget proiectat pe creștere economică.
În 2010 povestea s-a repetat: buget proiectat pe o creștere economică de 1,3% și o cădere de 1,2%. De ce s-au tăiat salariile și a fost majorat TVA? De asta! Sau și de asta!
Acum o luăm de la capăt. După o creștere economică conjuncturală de 2,5% anul trecut, intrăm pe stagnare anul acesta și cine știe pentru câți ani de aici încolo. Ce este de făcut?
Aceasta trebuia – trebuie încă, timpul dezbaterilor nu trece odată cu 9 decembrie – să fie “cearta” esențială în campanie. Mi-ar fi plăcut să-i urmăresc pe protagoniști scoându-și ochii pe aceste teme. Să-l văd pe Victor Ponta venind cu argumente în apărarea ideii de abandonare a austerității și cu ipoteze credibile, nu repetând într-o doară ideile mentorului lui socialist Francois Hollande. Și pe Adriean Videanu sau pe alții apărând o altă idee.
Altfel, un câștigător al alegerilor oricum va fi. Dar unul ca mine se va întreba mereu: și? la ce bun? La ce bun predici reluarea creșterii economice prin abandonarea austerității și la ce bun ceri să-ți fie prezentat un buget, dacă știi că tot e degeaba?
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.