La ce sa ne asteptam dupa aderarea la Uniunea Europeana?

Cum va evolua economia romaneasca dupa aderarea la UE? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat daca urmarim ce s-a intamplat din punctul de vedere al cresterii economice, al investitiilor private, al productivitatii, al exporturilor si al nivelului de trai in primii doi ani dupa aderare in cazul noilor state membre UE (NSM) .

Crestere de 4% a PIB-ului agregat in 2005. Produsul intern brut agregat al NSM a crescut de peste doua ori mai rapid decat media europeana (1,6% in 2005), fiind sustinuta puternic de fondurile comunitare primite. Statele europene bogate si-au asumat angajamentul de a sprijini dezvoltarea statelor cu venituri mai mici pe cap de locuitor prin:

n alocarea noilor state membre a 6,9% din cheltuielile bugetare ale UE-25, raportat la aportul acestora de doar 4,7% la PIB-ul comunitar in anul 2004;

n cu o pondere a populatiei de 16,1%, noile state membre au contribuit cu doar 3,4% la bugetul comunitar, in anul 2005.

Transferurile nete de fonduri europene s-au ridicat la 0,6% din PIB-ul agregat al NSM, in 2004. La nivelul beneficiarilor individuali, banda este destul de larga, demarcata de Ungaria, cu 0,25% din PIB, si de Lituania, cu 2,1% din PIB. Din punct de vedere economic, utilizarea fondurilor comunitare are doua implicatii majore:

genereaza crestere economica substantiala (“growth boost”), pe seama cresterii cererii de anumite bunuri si servicii legate de sectoarele beneficiare de investitii – efectul este direct, dar temporar, dar si de cresterea veniturilor agricultorilor antrenate de platile directe (ex. in cazul agricultorilor polonezi aceste cresteri au fost de 75%);

elimina disparitatilor (“catching- up”), pe seama dezvoltarii infrastructurii si a resurselor umane – efectul este pe termen lung, dar nu este garantat.

Materializarea acestor efecte depinde, in principal, de trei factori care contribuie esential la o buna absorbtie a instrumentelor structurale:

– portofoliul de proiecte eligibile;

– capacitatea administrativa (programarea si implementarea);

– cofinantarea.

In statele noi membre capacitatea de cofinantare

s-a ridicat in medie la 0,3% din PIB-ul agregat, cu niveluri mai scazute in cazul statelor mai bogate (precum Slovenia sau Malta – 0,1% din PIB), dar cu niveluri superioare in cazul statelor baltice (0,6% din PIB).

Perspectivele Romaniei si Bulgariei sunt cu atat mai incurajatoare, cu cat asistenta financiara de preaderare disponibila in anul 2006 (1,4 miliarde euro) este apropiata de cea de care au beneficiat toate cele 10 state noi membre in anul 2003 (1,6 miliarde euro). Generozitatea europenilor are ca fundament decalajul mare la venituri.

In 2005, venitul mediu pe locuitor in UE-10 depasea 54% din media UE-15 (exprimata la paritatea puterii de cumparare), banda de oscilatie fiind insa larga: Letonia – 43% si Slovenia – 75% din media UE – 15. Romania si Bulgaria se afla inca departe de aceste niveluri cu ponderi de 32%, respectiv 31%.

Fluxuri importante de capitaluri private. Investitiile directe straine au facut un salt de aproape 70% in 2004, dupa o crestere similara anul anterior. Aceasta evolutie contrasteaza cu scaderea de 40% a investitiilor straine acumulate de UE-15, in anul 2004. Este notabila comparatia cu China, considerata marea atractie pentru investitorii din lumea intreaga, care a inregistrat in acelasi an o crestere de doar 13%.

Accelerare spectaculoasa a productivitatii in 2005. Alimentata prin intermediul transferurilor importante de capitaluri si tehnologie, productivitatea “noii Europe” a crescut in medie in noile state membre ale UE de la 4,1% in 2004, la 6,2% in 2005. Performante remarcabile s-au inregistrat in Polonia – de la 4,1% la 7,7% (plasand-o in prezent chiar inaintea Coreii de Sud), Ungaria – de la 3,7% la 6,3% si Slovacia – de la 3,9% la 5,5%.

Exportul: motorul principal al cresterii economice in 2005. Aceste evolutii permit statelor din Europa Centrala sa se propulseze pe piata mondiala, in special printr-o dinamica accentuata a exporturilor. UE-10 inregistreaza totusi deficite mari in schimburile cu exteriorul zonei, chiar daca situatia balantei lor comerciale s-a ameliorat. In ciuda avantajelor comparative puternice ale UE-10, comparativ cu UE-15, in comertul exterior cu automobile si mobila, echipamente electrice, pistoane pentru motoare, imbracaminte si produse minerale, aceste tari inregistreaza deficite comerciale structurale accentuate la produsele TIC?, farmaceutice, echipamente speciale sau de masurare.

Imbunatatirea nivelului de trai este lenta. Sa nu uitam insa ca oamenii sunt principalii actori ai integrarii, nu cifrele, iar performantele economice mentionate anterior pot antrena si costuri sociale.

Evolutia costului muncii in UE indica tendinta de convergenta a castigurilor salariale si non-salariale intre statele din vestul Europei si noile state membre. Media de crestere a costului salarial in UE-25 a fost de 2,7% in anul 2005, cu extremele reprezentate de catre Germania, cu cea mai redusa crestere a salariilor, de 1,1%, si Letonia cu cea mai accentuata dinamica a costului salarial, de 15,7%. Comparativ, cresterea salariala medie bruta in Ungaria a fost de 6,6%, iar in Cehia de 4,2%. Cresterea preturilor administrate si ajustarea taxelor indirecte la reglementarile europene au exercitat presiuni majore asupra inflatiei, alaturi de celelalte cresteri mai usoare de preturi, mentinandu-se insa in banda de 1,6% in Cehia si 6,9% in Letonia.

Cheltuielile publice si creditul de consum au permis mentinerea puterii de cumparare in UE-10. Coordonatorul editiei 2005 pentru Tableau de bord des pays dÕEurope Centrale et Orientale al Centrului de Studii si Cercetari Internationale (CERI), a remarcat ca “majorarea cererii interne n-a cunoscut o accelerare dupa integrarea in UE, ea chiar s-a diminuat in mai multe tari” din UE-10. In acest context, nivelul de trai se imbunatateste foarte lent. Conform datelor Eurostat, 21% din populatia Slovaciei traieste inca sub pragul saraciei, 17% din gospodarii nu se pot incalzi suficient in timpul iernii, 8% nu dispun de instalatiile sanitare in locuintele lor si o treime consuma carne o data la doua zile, comparativ cu 19% in Republica Ceha si 17% in Polonia. In ceea ce priveste cumpararea unui autoturism, aceasta este dificil de realizat pentru 29% dintre slovaci.

Traducerea performantelor economice in imbunatatirea nivelului de trai ramane marea provocare nu doar a statelor noi membre, ci la nivel european, la care Comisia Europeana raspunde cu un amplu program comunitar pentru perioada 2007 – 2013 (Cohesion Policy in support for Growth and Jobs. Community Strategic Guidelines). Acestea urmaresc crearea de locuri de munca, masuri pentru facilitarea imbinarii flexibilitatii fortei de munca cu corectitudinea remuneratiei, oferind totodata stimulentele necesare pentru formarea profesionala continua intr-o lume in continua schimbare, adica ceea ce se numeste coeziune economica, sociala si prosperitate ca obiective strategice ale UE.

* Andreea Vass este expert, Departamentul de Analize si Strategii Economice si Sociale din cadrul Administratiei Prezidentiale