Din rațiuni nespecificate, pe care le bănuiesc dar pe care prefer să le las învăluite în misterul exprimării lacunare, am primit din partea “Ziarului de Duminică” întrebarea dacă mi-am propus… cumva… să scriu despre… manele. Manelele (în accepția lor contemporană) și tot ceea ce este asociat lor îmi repugnă, dar… facă-se voia Redacției! Despre manele, așadar! În fond, voi vorbi, doar, despre manele, nu va trebui să le și ascult.
Manea este un turcism – așadar, un cuvânt de o oarecare vârstă… doar cu puțin mai în vârstă decât cohorta de neologisme latino-romanice care au occidentalizat vocabularul românesc și l-au conectat la modernitatea culturală europeană. Deosebirea este că, în timp ce agrea (din fr. agréer) este simțit de toată lumea ca un neologism (apare, de altfel, în toate edițiile succesive ale Dicționarului de neologisme), manea este simțit ca un cuvânt vechi, de-un leat cu meterhanea, șușanea, merdenea, bidinea, temenea, mult mai vechi decât alt turcism, cafenea. Eroare! Agrea și manea au vârste similare în română. Percepția diferită se datorește nu vechimii lor în limbă, ci provenienței lor, prejudecata instilată oficial, de pe băncile școlii, fiind că despărțirea de Orient și adoptarea modelelor occidentale înseamnă, neapărat, “evoluție”.
Iată însă că, dacă este să ne luăm după știri de antepenultimă oră, balcanicele, înapoiatele muzici oriental-țigănești sunt apreciate în progresistul Occident. Goran Bregovic (“Cred că de la sfârșitul universității n-am mai citit. Sigur, uneori o mai fac… Dar e și ăsta un clișeu. Așa cum trebuie să avem tablouri pe pereți, așa și trebuie să citim. La urma urmei, nu trebuie să citesc toată viața.”, corectnews.com 29 XI 10) l-a implicat pe Florin Salam într-un proiect cultural-muzical cu succes internațional garantat: “Florin Salam pe felie cu Bregovici și Eric Clapton” (evz.ro 19 V 11).
Să marcheze, oare, această întâlnire ieșirea în lumea mare a disprețuitei muzici dâmbovițene…? (Nenea Iancu ar răspunde: “Ce! ești copil!?”) Aș! Cum să se uite Europa la noi? Nimic din ceea ce constituie sistemul de valori, instituțiile, rigoarea și ordinea occidentale nu apare în manele.
Creditul
bancar, motorul consumului, care este motorul economiei, nu-l
atrage pe Alex de la Orăștie (ardelean, deh!) spre sudul
Carpaților (“Fii a dracu minte proastă / că m-am luat după nevastă
/ m-a pus a dracu olteancă / să mă împrumut la bancă”).
Turismul, alt motor al dezvoltării, e luat, în rimă șchioapă, peste picior: “Vrea gagica mea la mare / Că e albă pă picioare”.
Advertisingul este coborât la statutul de autolaudă a unei guriste: “Îți place gurița mea, măi / Cu aromă de cafea, măi / De cafea braziliană / Ce vezi numai în reclamă”.
Criza mondială are interdicție de intrare în țara șmecherilor: “S-a dat zvon în țară / ca e criză financiară / dar nu mă interesează / pe mine nu mă afectează // Sunt prea vechi în meserie / am acte pe șmecherie / sunt în formă permanent / n-am cum să dau faliment”.
Nici sfârșitul lumii nu ne poate atinge, de iubăreți ce suntem: “Și 2012 de-ar veni de 10 ori / la iubirea noastră mare / vom fi supraviețuitori”.
Avem soluții alternative dure (“Mi-a venit un gând nebun / Să pun la poartă un tun / Decât sa le dau cu pumnu / Mai bine împușc cu tunu”) sau estival-ștrengărești (“Mi-a dat doctorul regim / Să pun multă gheață în vin / E un regim special / Tratament de litoral”).
Pentru noi, femeia e un înger… căzut (“Fetele toate / Stau pe plajă dezbrăcate / Și așteaptă disperate / Ca să fie agățate”), iar căsătoria, o belea (“Știu că e mare păcat, mare păcat / Pentru că tu ești însurat”).
Industria modei e, pentru noi, ca să fim drepți, inutilă (“Sunteți frumoase și aranjate, / Toate bine îmbrăcate, / Dar eu știți ce fată aș vrea, / Să nu aibe nimic pe ea”).
Nimeni nu e ca noi, iar rimele noastre sunt unice: “Eu fac banii cu talent / Dușmanii dau faliment / Am bani ca la BCR / Mă plac gagicuțele”.
Când dansează din buric, nevestica noastră e… criminală: “Of, ce talent, nu-mi vine să cred, nu-mi vine să cred / Am o nevastă ca-n occident”.
Una peste alta, ne-am adaptat și învingem străinătatea cu armele ei: “Câți bani am în buzunar n-au nici fondurile bani / Nici băncile mondiale / Trag cu cardul miliardul / Am mai mulți bani ca sapardul / Trag cu cardul leii grei, euro și dolărei”.
Firea omenească fiind universală, nu putem să nu avem și câteva lucruri în comun cu occidentalii, în primul rând știința negocierii: “Of, of dacă mă vrei / Te costă mulți dolărei / Of, of știm cum să-i luăm / Și de bani îi scuturăm”.
Cum să nu fie sedus Occidentul de geniul tembel (alt turcism!) care mustește în versuri ca acestea…? Cum să nu ne cadă la picioare, mânca-i-am banii?
Serios, cât de serios se poate vorbi despre manele, data viitoare…
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.