La dolce politica

Esecul politic al organizatiilor politice de tineret, demonstrat de 13 ani de agitatie fara rost, nu a reusit sa ingroape totodata si plicticosul subiect al luptei intre generatii. Din cati tineri politicieni s-au perindat in viata politica, fie social democrati, fie taranisti, toti, unii mai apasat, altii mai pe-ascuns, si-au dus degetul la tampla, ca sa se intrebe de ce nu au ei loc “la varf” de politicienii in varsta, numiti fie dinozauri, fie talibani, dupa caz. Reamarcabil cum tot tineretul politic este predispus spre analiza, spre teoretizare. Pe vremuri tineretul PNTCD era expert in glasnosti, in comunism, in lupta contra comunismului, samd. O intreaga ideologie, in fapt apanajul inaintasilor, devenea a lor. Si nici macar, pentru ca mereu dadeau impresia ca umbla in hainele raposatului: mese rotunde cu Revolutia, cu cine ne-a furat-o, cu minerii care ne-au fugarit in 13-15 iunie pe strazi. Groaza si lapte batut. Tineretul taranist de pilda, fie TUNTCD, fie OTUNTCD, era absent al problemele studentesti: erau niste lucruri asa omenesti sa nu ai unde sta, sa nu ai acces la munca part time, sa nu ai bani de tren sau de masa, incat nu se facea pur si simplu sa abdici de la a te gandi la tot felul de chestii nobile, pentru niste nimicuri. In schimb, un simt vorace al politicii cand venea vorba de functii. O atenta aducere aminte demonstreaza ca fosta coalitie a folosit (poate prea) multi tineri: incepand cu TVR (Emil Constantinescu personal a sunat-o pe Anca Toader la ora 1 noaptea pentru a o intreba daca vrea sa conduca Departamentul de stiri), cu posturile de secretari de stat in ministere, cu fotoliile de parlamentari, de ministri (remember Valentin Ionescu, fostul ministru al privatizarii), de experti, de consilieri prezidentiali, purtatori de cuvant. Bilantul activitatii lor? Se pierde in negura mintii. Nu conteaza. Tinerii din TUNTCD mai lupta si acum, il reclama pe Victor Ciorbea la Wim Van Velzen, scriu scrisori, se simt marginalizati, o intreaga epopee . Mai vor inca ceva, si nu inteleg ca timpul lor a trecut. Sunt practic niste batrani in politica. Nu vor sa inteleaga ca varsta nu este un criteriu in politica, la fel ca niciunde. Iata, de pilda, citind cartile de memorii a fostului prim ministru Radu Vasile, a fostului purtator de cuvant al presedintelui Emil Constantinescu, Rasvan Popescu – asta daca reusesti sa le termini -, nu te trece decat un singur fior, al intrebarii: cum s-a putut ca acesti oameni sa detina atata putere? Pentru ca este o dovada de tinerete politica, in sensul prost al cuvantului sa crezi, asa cum bine se vede in aceste carti, care nu sunt nici literatura, nici memorii istorice, ca esti “ales”, si totul ti se cuvine. Si-apoi, momente de tinerete are toata lumea politica. Batranul politician Petre Roman, rupand randurile tribunei oficiale ca sa-i spuna vreo doua lui George W. Bush; presedintele Ion Iliescu povestind pe larg dezastrele climaterice, sistemul curentilor din Marea Neagra si Dunare: Adrian Nastase si glumele sale, cazul Armaghedon si poantele sexiste…
Motivul fals al luptei crancene cu “oamenii virusati de comunism”, cu adica mult mai varstnicii il chinuie astazi si pe secretarul general al PSD, Cozmin Gusa. Asta este! Seful politic al lui Gusa este Octav Cozmanca. O intamplare ca oricare alta. Ei bine, nu! Sambata, la Mamaia, acest banal fapt de viata, escamotat de subiectul general al tinerilor din Romania care, saracii, se chinuie din cauza ca generatiile anterioare le bareaza viitorul, a fost discutat la modul serios. Dezbatere suprarealista desigur: apa in piscina limpede, marea ca marea, in jur vedete, un aer de dolce vita, impuns de cuvinte….Cozmin Gusa, secretarul general PSD, purta o sapca, era in rosu si avea regrete pentru tinerii care nu ajung direct in posturi de conducere….mai trecea un pescarus….pentru ziarisii care nu incap de liderii de opinie….pentru artisti si fotbalisti, care ei ar trebui sa fie simbolurile Romaniei si nu…Din cand in cand, brusc, o intrebare – avem nevoie de politicieni tineri sau batrani ?- oprea pasarea in zbor. Serban Huidu zicea ca avem nevoie de politicieni tineri. Dupa un timp, dezbaterea s-a incheiat fara concluzie. Cum altfel? Cozmin Gusa a plecat. La Rex. Concluzia acestei intrebari vechi de cand lumea?! Canta Jacques Brel o sansoneta – trebuie sa tragem aceasta concluzie ca sa nu stricam aerul de mal du vivre al dezbaterii- in care trei tineri, la inceputul melodiei radeau de burghezii orasului, medicul, notarul si preotul. La sfarsitul cantecului, cei trei erau asezati la casele lor: medic, notar si preot.
De fapt, cariera politica a lui Cozmin Gusa incepe abia acum. Pana acum, a fost usor. Dupa cum singur a povestit, Adrian Nastase, presedintele PSD, l-a facut in sapte zile, sef politic. Abia acum se va vedea daca Gusa poate sa-i faca fata lui Cozmanca. Se vede insa ca secretarul general face greseli tactice: a refuzat posturi executive importante ca prefectura Capitalei. Asa, ca nu se facea sa aiba deodata sefi si in guvern si la partid. Daca va castiga candidatura PSD la Primaria Capitalei sau daca se va mentine pe linia de plutire in partid este problema dumisale si tine de datele personale. Secretarul general se va descurca la fel ca si tinerii romani: pe cont propriu. Cat despre intrebarea care chinuie dupa un timp orice june care lipeste afise, anume cum sa faca sa fie si el cineva, ne lasa rece. Sunt asa niste lucruri practice, mici ironii ale vietii, care pulverizeaza la noi, orice tentativa serioasa: la meciul vedetelor organizat de Cozmin Gusa la Constanta, in sprijinul unor tineri pastoriti de APT, asociatia sa, pe teren: nume mari, veselie, pe scurt Occidentul at its best. In tribune, la picioare, munti de seminte. Pareau antediluvieni.