La joburi ... ca la poker

Nu-mi place poker-ul. In general nu ma omor dupa jocurile de noroc, sunt adeptul teoriei conform careia atat castigul, cat si esecul mi se datoreaza.
Un telefon recent mi-a readus in memorie izbitoarea asemanare dintre cautarea unui job si un joc de poker.
Imi caut de munca. Sunt la masa de joc. Privesc cu atentie: ce-or avea in mana ceilalti? Angajatorii? Cu ce plusez sa le iau potul? Oare perechea de asi (am mai lucrat in domeniul lor) e castigatoare, sau trebuie sa mai astept o pereche de popi (gasesc pe cineva cunoscut in structura lor)?
Eh, da ! Daca as avea pe cineva “inside”, se cheama ca am un aliat la masa. Care, daca ar avea trei asi (pentru angajare, engleza obligatorie) e dispus sa “se arunce”, chiar daca tot ce am sunt doi optari necajiti (n-am mai vorbit engleza din generala, hau du iu du). Si cine stie, poate “insider”-ul meu blocheaza alti jucatori cu engleza la nivelul mesei.
Mai am si alte optiuni. Trebuie sa privesc cu atentie: nu cumva am gresit masa? Poate jocul meu nu e aici. Trebuie sa gasesc jucatori pe calibrul meu. Dar asta inseamna sa stiu foarte bine acel “calibrul meu”. Ei, asta-i acum! Facem psihanaliza? Ce, nu stiu eu jucatori care sunt la mese prea inalte pentru ei? Si uite, mai sar cand le vine randul, ii mai tine careva pe umeri… Da, si daca se prabusesc…
Uite o masa buna. tigari fine, bauturi scumpe… jucatorii sunt si ei bine imbracati…nu prea e de mine. Dar si daca m-or accepta… Da! Joc la cacealma! Imi mai indrept o cuta, iau zambetul de superior, calc greu si important. Sa nu uit vocea insinuanta… Macar doua-trei maini daca prind, dup-aia ma duc la alta masa mai slaba, da se cheama ca-s profesionist!
Ce scartari, parca ei conduc lumea! Ce pregatire am, cine da referinte… ca de ce port eticheta de firma la maneca sacoului – pai d’aia, sa se vada c-am dat 100 de dolari pe el! Ca de ce am ceas sport negru la costum… poate e mostenire,da? Si e subacvatic, ce stiti voi!
Cum de ce am plecat de la ultima masa la care jucam? Era nasol. Potul mic, jucatori slabi… A„a€šla de conducea jocul era mult sub mine. Nu se facea, eram prea bun pentru ei. La voi, da, la voi e altceva. Am auzit eu, aici e de mine!
Proba de joc? Adica un fel de examen sa intru la masa? Oopsss… cine ma striga? Vin acum! Ma scuzati domnilor, sunt chemat la alta masa, daca ati tras de timp atat, m-ati pierdut!… Am scapat la limita…
Ia sa fac eu un tur al meselor. Ma salut cu lumea, ma fac cunoscut, poate s-o lipi ceva. Si daca m-or vrea mai multe simultan, vad eu. Ma duc unde-i mai cald si bine. La urma urmei, sa-mi fie mie bine!