Una dintre cele mai radicale transformari survenite de-a lungul ultimului secol in economia tarilor avansate consta in cresterea permanenta a contributiei asa-numitului “sector tertiar” la alcatuirea Produsului Intern Brut.
Desi Statele Unite este deseori definita drept o putere industriala, previziunile actuale arata ca, in 2005, procentul salariatilor din industrie va scadea sub 20% din ansambul fortei de munca active, un nivel comparabil cu cel existent in …1850.
In timp ce produsele necesare vietii de zi cu zi sunt realizate de un numar tot mai mic de salariati, care lucreaza in fabrici puternic automatizate, forta de munca disponibila este implicata tot mai mult intr-o economie care produce servicii sau “bunuri abstracte”: date, software, stiri, publicitate, divertisment.
Acest lucru este reflectat foarte clar de statistici. In Statele Unite, in ultimii 40 de ani partea din capitalul investit consacrata tehnologiei informatiei a crescut de peste trei ori.
Poate si mai convingator, numarul brevetelor inregistrate de oficiul american pentru brevete si marci a crescut in ultimul deceniu cu 70%, ajungand anul trecut la 170.000.
Intr-un numar special, consacrat schimbarilor profunde ce urmeaza sa aiba loc in viitorii ani in modul de organizare si in strategia de dezvoltare a companiilor, saptamanalul Business Week subliniaza rolul fundamental pe care noile tehnologii il vor juca in economia mondiala.
La sfarsitul anului trecut, Microsoft Corp. avea o capitalizare de piata de 600 miliarde de dolari, realizata cu ajutorul a numai 31.000 de angajati. Spre comparatie, McDonald’s Corp., – unul dintre campionii “economiei traditionale” – avea o capitalizare de piata de zece ori mai mica, desi numarul angajatilor sai depasea 300.000 de persoane.
Un alt exemplu elocvent este oferit de Yahoo! Inc. – o companie ale carei afaceri se desfasoara intr-un mediu virtual: Internetul. In ciuda unei scaderi inregistrate in ultimele luni, actiunile sale se tranzactioneaza in prezent la un pret de 40 de ori mai mare decat cel din momentul in care au fost emise.
Intr-o economie bazata mai curand pe capitalul de idei decat pe capitalul fizic, companii precum Yahoo au cele mai mari sanse de succes. ai aceasta intrucat ideile se pot raspandi cu o viteza uriasa in randul unui mare numar de beneficiari.
O data ce o idee reusita – cum ar fi un nou program de computer – este pusa in practica, costul multiplicarii sale este extrem de redus, in timp ce profiturile potentiale sunt enorme.
In fata unor perspective de castig atat de mari, nu este de mirare ca firmele implicate in asa-numita “noua economie” reusesc sa atraga cu usurinta interesul investitorilor.
Sumele pe care societatile de investitii cu capital de risc le-au plasat anul trecut in companiile americane s-au ridicat la peste 50 miliarde de dolari, de 25 de ori mai mult decat in 1990.
Tot astfel, valoarea totala a ofertelor publice initiale lansate in 1999 in Statele Unite a depasit 70 miliarde de dolari, de 15 ori nivelul inregistrat la sfarsitul deceniului trecut. Ambele recorduri vor fi, dupa toate probabilitatile, depasite in acest an.
Abundenta capitalului disponibil nu este neaparat in favoarea investitorilor obisnuiti. In timp ce sumele care pot fi plasate sunt din ce in ce mai mari, ideile de afaceri cu adevarat stralucite raman rare.
Astfel, actionarii risca sa piarda o parte din influenta si puterea de care dispuneau pana acum, in favoarea antreprenorilor si a angajatilor “generatori de idei”.
Bonusurile uriase acordate “salariatilor-cheie” dovedesc din plin aceasta tendinta. Raghuram Rajan, economist in cadrul Universitatii din Chicago, considera ca a sosit poate momentul de a repune in discutie sistemul potrivit caruia cea mai mare parte a profitului unei companii este redistribuit actionarilor.
Cresterea in importanta a “capitalului de idei” creaza companiilor tot soiul de dificultati. Cartile, muzica, soft-ul, toate sunt greu de creat si extraordinar de usor de copiat. Internetul a devenit o uriasa masina de facut copii, gratie serviciilor care permit surferilor sa descarce gratuit fisiere muzicale, filme si software.
Batalia legala care ii opune pe sustinatorii si pe adversari site-ului Napster (cel mai important bastion al pirateriei muzicale pe web) nu face decat sa ilustreze amploarea problemei.
In economia creativa, cea mai importanta proprietate intelectuala nu este insa nici soft-ul, nici muzica si nici filmele, ci ideile constructive ale angajatilor. Atunci cand activele importante erau lucruri fizice, precum minele de carbune, actionarii aveau cu adevarat proprietatea asupra lor.
In viitor insa, activele vitale vor fi oamenii cu idei, iar in acest caz nu se mai poate pune problema proprietatii. Cel mai bun lucru pe care o companie il poate face este sa creeze un climat care sa-i atraga si sa-i fidelizeze pe salariatii cei mai competenti.