Producătorii sunt realiști – România are de câștigat de pe urma crizei internaționale a cerealelor, chiar dacă producția totală de circa 5 milioane de tone nu reprezintă un volum semnificativ pentru cererea de la Marea Neagră.
În comparație, Rusia, chiar dacă s-a confruntat cu secetă, produce circa 50 de milioane de tone, iar Ucraina 20 de milioane de tone de grâu. Avantajul nu stă însă în cantitatea produsă, ci mai degrabă în creșterea prețului grâului la circa 150 euro/tonă la mijlocul campaniei de recoltare, în condițiile în care la începutul anului nivelul atingea 100 euro/tona. “România vinde foarte mult la recoltă. Micii producători privați nu au capacitate de stocare și de cele mai multe ori vând grâul la prețuri mici imediat după ce l-au recoltat. Anul acesta au avut însă noroc pentru că evoluția pozitivă a prețului a avut loc la jumătatea recoltei, când mulți nici măcar nu au apucat să îl vândă. Săptămâna viitoare când vor termina recoltatul și vor vrea să vândă, vor beneficia de prețuri mari”, a declarat pentru ZF Sorin Vasloban, Commodity Derivatives Broker în cadrul NYSE Paris / London.
O problemă o poate reprezenta calitatea slabă a produselor din cauza ploilor masive din ultima lună, dar și în aceste condiții producătorii pot primi circa 130 euro pe tona de grâu furajer, cu 30 de euro mai mult decât au făcut-o în februarie. Pentru grâul panificabil, producătorii pot cere însă circa 170 de euro la finalul recoltei, dar cei mai mulți așteaptă noi creșteri de preț.
“Eu nu vând grâul acum. Am produs 125 de mii de tone, cantitatea este integral panificabilă, pentru că anul acesta ne-au ocolit ploile, iar o parte o vom folosi în procesare. Pentru restul nu exclud posibilitatea de a merge la export”, spune Adrian Porumboiu, proprietarul Comcereal Vaslui, cel mai mare producător român de grâu, având o suprafață disponibilă de 28.000 de hectare doar pentru acestă cultură. Porumboiu a obținut anul trecut 92.500 de tone de grâu, iar în 2008 peste 142.000 de tone.
Și ceilalți mari producători ca Mihai Anghel de la Cerealcom Dolj, Ștefan Poienaru, proprietarul Agrofam Holding, sau Culiță Tărâță, care deține TCE 3 Brazi, văd o alternativă bună în export anul acesta, dacă prețurile se vor menține ridicate, la circa 200 euro/tonă.
“Exportul este o alternativă. Avantajul este că își poți încasa rapid banii, nu cum se întâmplă cu morarii din România. Dacă prețul este bun, mă gândesc să îl dau pe tot”, anunță Mihai Anghel, care a obținut anul acesta 55.000 de tone de grâu de pe aproape 11.000 de hectare.
Culiță Tărâță nu a vândut niciun bob din cele 90.000 de tone de grâu obținute anul acesta, dar și-a stabilit deja prețul minim- 170 euro/tona de grâu panificabil și 125 euro/tona de grâu furajer.
“Mai mult de jumătate îl voi vinde pe piața internă, pentru că nu are calitatea necesară cerută de piața europeană, dar voi merge și la extern, pentru că în următoarele luni, prețurile vor crește cu cel puțin 25%”, este de părere Tărâță, care a obținut circa 4,5 tone la hectar pe o suprafață de 20.000 de hectare. Omul de afaceri exploatează circa 60.000 de hectare de teren agricol, cea mai mare suprafață lucrată de o companie la nivel local.
Autoritățile au anunțat că ponderea grâului panificabil este aproximativ egală cu a celui furajer. Media de producție la grâu în 2010 este de 3 tone/ha, în condițiile în care micii fermieri scot 2-2,5 tone la hectar, iar cei care investesc în tehnologie, cel puțin 4 tone/ha.
Dacă micii producători nu vor simți foarte puternic creșterea de preț și se vor mulțumi cu un salt de 30 de euro-40 de euro, intermediarii care au capacități de depozitare, dar mai ales filialele giganților internaționali din industria comerțului cu cereale, ca Alfred C. Toepfer, Cargill sau Glencore, sunt principalii beneficiari ai crizei internaționale pe piața cerealelor.
Aceștia vor avea profitul garantat anul acesta, spun producătorii, chiar dacă anul trecut majoritatea au suferit scăderi. Birourile din România ale celor trei mari companii, în care lucrează circa 300 de angajați, au făcut anul trecut tranzacții cu cereale de 584 mil. euro anul trecut, în scădere cu 175 mil. euro față de 2008.
“Necesarul pentru Egipt, cel mai mare importator de grâu, cu 7,5 milioane de tone pe an importate va fi livrat de marile companii ca Glencore, Cargill sau Alfred C. Toepfer, pentru că la companiile rusești nu există garanția de livrare. Este un paradis pentru firmele mari situația creată. Ele au filiale peste tot unde se produc cereale, au alternativă dacă unii producători se confruntă cu probleme ca seceta, dar și informația locală, iar când ești în prima linie poți accelera prețurile”, este de părere Sorin Vasloban.
Prețul grâului nu dă nici pe departe semne că va stagna. Specialiștii spun că trebuie urmărite și alte țări, ca Australia sau Argentina, producători importanți de cereale, pentru că o eventuală secetă ar putea pune o presiune și mai mare pe grâu, iar prețurile ar putea urca semnificativ. ” Până acum ne-am confruntat cu secetă în emisfera nordică. Trebuie să vedem însă cum se vor prezenta Australia și Argentina, care deja dau semne de secetă. Dacă nu va ploua până la sfârșitul lunii, sunt riscuri să vedem prețul și mai sus”, spune Vasloban.