La Tiganci

Vama bulgara, iulie 2003. O doamna VIP din Romania, care se intorcea din vacanta, prezinta pasaportul vamesului bulgar. Acesta il ia, se uita nerusinat in ochii ei si intreaba cu tupeu : » Souvenir ? » . Doamna ridica din sprancene : “Cum adica?” “Adica, explica bulgarul, un souvenir pentru mine, din Grecia. » « Eu, souvenir i-am luat mamei » , raspunde femeia sec. Din acest moment incolo, discutia, tonul, nervii scapa de sub control, iar cearta care urmeaza culmineaza cu urletele bulgarului : » Tiganilor ! Sinteti o tara de tigani, va meritati soarta ! « Vamesul renunta la spaga, ii arunca doamnei pasaportul in fata, iar ea se urca in masina tremurand : » Cum s-a ajuns aici ?”.

Exact: cum s-a ajuns aici? Incidentul de mai sus- strict autentic – nu e izolat: e un simptom. Un instantaneu emblematic pentru ceea ce am devenit noi, romanii, in ochii multora : un popor de tigani. In sensul peiorativ al cuvantului. Incet, incet, disparem ca natiune si capatam o identitate noua : o banda de homelesi, vandali, hoti, indivizi antisociali pe care (de ce ne miram?) mai nimeni nu vea sa o cunoasca, primeasca, adaposteasca. Stam la portile Occidentului si ne milogim discret, electoral, sa ne declare egali in drepturi, ne plimbam prin capitale civilizate, ne luam notite, ne prefacem ca intelegem, ne facem ca muncim, promitem si asiguram, ignoram zambetele condescendente, ale interlocutorilor satui de noi ca de mere padurete, si apoi venim acasa, galagiosi, ostentativi, electoral, ca sa astupam gurile rele cu reusite efemere, calcand pe covoare rosii care ascund praful maturat in graba, adunat in mormane puturoase de 14 ani incoace.

Demnitarul roman a dezvoltat asa, un obicei bolnav, de a se retrage in spatele arogantei atunci cand nu are argumente, cearta ambasadorii care ne critica public si ne arunca adevarul in fata, dupa care se culca linistit si viseaza la marire pana cand strigatele venite din afara il scot buimac din asternut, ca sa descopere ilegalitatile comise sub nasul lui, tolerate si privite cu amuzament. Si demnitarul roman mai are ceva : reflexul lui Pavlov. De cate ori trece o coloana «imperiala » de Mercedesuri, grabeste patrulele de politie sa o insoteasca, de cate ori se incoroneaza un rege autoproclamat, trimite un preot si de cate ori se scot din teaca sabiile ninja, aresteaza doi, trei spadasini de cartier, si aceia eliberati repede pentru buna purtare.

La randul lui, politistul roman are si el o problema : un mare complex de inferioritate in fata infractorului. Imbracat si inarmat mai bine decat omul legii, spargatorul, hotul, batausul isi permite sa-l injure, sa-l scuipe, sa-l ameninte, sa-l mituiasca, sa-l ignore, sa-l cumpere, sa-i dicteze, sa-i rada in nas. Plictisiti sa ne tot avertizeze, obositi sa vada periclitata siguranta propriilor cetateni, iritati sa-i tot aresteze pe ai nostri, enervati sa se impiedice de tiganii romani pe strazile lor, luati cu asalt, occidentalii vorbesc deja despre posibilitatea reintroducerii vizelor, iar raportorii UE ne trag de urechi. De unde mirarea, socul, nemultumirea demnitarilor nostri, ca replica la reportajele jenante despre Romania? Toate marile agentii de presa au scris despre nunta minorei Ana Maria Cioaba, pe care tot romanul a urmarit-o la televizor, unde nas a fost un avocat, ex-ministru de interne si despre care nimeni nu a sesizat ca a fost un abuz. Prinse intre indolenta si spaima de a nu fi acuzate de discriminare, autoritatile romane s-au invatat sa considere aceasta comunitate tabu, plasata in afara legilor statului, neguvernata nici macar de propriii lideri. Mai mult chiar, politicienii de la Bucuresti, indiferent de culoare, s-au resemnat la gandul ca, de fapt, orice ar face, etnia e neguvernabila. Asa ca au insirat cateva programe sociale, educative si culturale, botezate cu staif « Proiecte de integrare sociala a rromilor » , ca sa nu se spuna ca nu se ocupa de ei. Dar cine ii verifica daca isi fac din armonica bunicului, ghiozdan, daca au buletine de identitate, daca presteaza munca in folosul comunitatii pentru ajutoare sociale sau daca se prezinta la bursa locurilor de munca ?

Daca imaginea noastra in lume este cea de popor de tigani, in sensul peiorativ al cuvantului, atunci ne-am construit-o singuri, prin dezinteres, complicitate si resemnare.