Laboratorul alchimistului

Chiar in centrul municipiului, in cladirea unde functiona cea mai veche farmacie a Clujului, atestata documentar pe la 1573, poate fi cercetata o colectie unica in tara prin valoarea si ineditul exponatelor sale, mostra autentica de medicina medievala. La granita atat de fragila dintre stiinta milenara a prepararii leacurilor tamaduitoare si alchimie, ea reuneste obiecte farmaceutice vechi de sute de ani, retorte si recipiente de distilare a medicamentelor, vase de forme si culori stranii pentru pastrarea acestora, truse homeopatice si tratate ingalbenite de vreme cu retete despre care putin se mai stie astazi. Muzeul Farmaciei a fost fondat in 1954 de profesorul Valeriu Bologa, pe atunci seful Catedrei de Istoria Medicinii si Farmaciei din cadrul Institutului de Medicina si Farmacie din Cluj. La originea muzeului se afla colectia de obiecte farmaceutice transilvanene a profesorului Iuliu Orient (1869-1940), expusa prima data in 1904 intr-una din salile Muzeului Ardelean din Cluj. Aceasta colectie a fost donata muzeului, fiind imbogatita de-a lungul timpului cu alte donatii care ilustreaza activitatea farmaceutica din Transilvania intre secolele XVI si XIX.
 
Cum arata o farmacie medievala
Raspandite prin toate tarile Europei, farmaciile acelor timpuri aveau totusi o structura similara. O puteti identifica in muzeul clujean. O prima incapere este oficina, spatiul unde se vindeau medicamentele, decorata cu o pictura murala in stil baroc, unica in Romania, terminata in anul 1766 si pastrata in conditii satisfacatoare (o restaurare in acest moment, totusi, nu ar strica…). Aici, in oficina, pe masa de receptura, la randul sau un valoros obiect de patrimoniu, datand din secolul al XVIII-lea, sunt expuse cateva medicamente utilizate de farmacistii din trecut. Intre ele, praful de mumie si cel de pietre pretioase, cunoscute drept panacee universale. Muzeograful Radu Crisan, ghidul competent si ocrotitorul grijuliu al acestor valori, ne destainuie cu un zambet complice terapia: “Praful de mumie se lua cu lingurita. Era foarte scump, dar asa era moda. Cu timpul s-a observat ca nu vindeca nici o boala…” In cateva boluri alaturate zarim asfaltul de Siria, utilizat in tratamentul reumatismului, pulberea de corali, precum si ochii de rac (niste concretiuni recoltate din corpul racilor), surse naturale de calciu, theriaca venetai, antidot venetian contra otravurilor, excrementele de viezure folosite pentru prepararea medicamentelor impotriva epilepsiei, precum si o specie de soparla adusa din Orient, ale carei parti de corp, in combinatie cu alte elemente, dadeau nastere unor prafuri afrodiziace.
O a doua incapere este camera pentru depozitarea produselor si a materiilor prime utilizate pentru fabricarea medicamentelor. In fine, ferit de ochii cumparatorilor, se afla laboratorul, locul unde farmacistii/ alchimistii isi preparau produsele, inspirandu-se din diferite farmacopee, dispensatorii sau carti si manuale vechi, in care erau trecute, cu cele mai mici detalii, tehnicile de realizare a fiecarui produs.
 
Laboratorul secret
Priviti cu atentie imaginea alaturata. Prima impresie este ca ne-am intors in urma cu sute de ani si ca am patruns intr-unul din laboratoarele secrete ale alchimistilor medievali. La Cluj, laboratorul se afla in subsolul farmaciei, scara ingusta si peretii de piatra masiva accentuand si mai mult senzatia de straniu. Cu toata instalatia de incalzire care functioneaza non-stop, simti cum raceala te asalteaza din toate ungherele incaperii. Aici, pe vremuri, aveau acces doar farmacistul si asistentii sai, pentru a se pastra secretul retetelor vindecatoare. In partea dreapta se zareste coltul unei sobe caracteristice laboratoarelor de alchimie, reconstituita dupa gravuri medievale. Celelalte exponate sunt autentice si se incadreaza cronologic intre secolele XVI si XIX. Pe soba se afla un distilator de arama utilizat pentru obtinerea alcoolului, necesar ca extractant pentru tincturi din plante medicinale. Extractia se realiza cu ajutorul percolatorului, aflat in coltul incaperii, langa ceasul de lemn. Pe soba mai poate fi vazut un recipient cu trei picioare din bronz, pentru topirea rasinilor. Pe peretele din stanga sunt expuse mai multe castroane din arama, folosite pentru prepararea la cald a medicamentelor. La geamul laboratorului (daca geam se poate numi deschizatura ingusta in peretele de piatra, care asigura ventilatia), sunt asezate pe un suport pistile (tije, ciocane) de lemn pentru sfaramarea substantelor organice, operatie care se realiza numai in mojare si creuzete de piatra, aflate si ele in incapere. Mai poate fi vazuta o retorta de fonta, pe o mica soba cilindrica, pentru obtinerea unor produse prin distilare ca si o presa pentru stoarcerea sucurilor din plante.
Cautand iluzoria formula magica prin care sa poata transforma plumbul in aur, alchimistii nu au avut incotro si s-au aplecat si asupra unor chestiuni practice. Daca din alambicurile lor fumegande nu a vrut sa iasa nicicum metalul cel galben, in schimb au aparut tot felul de pulberi si tincturi vindecatoare. Medicina medievala le datoreaza enorm acestor visatori. Colectia de Istorie a Farmaciei de la Cluj, printre putinele de acest gen din Europa, sta marturie.