“Aș accepta să conduc o com­panie de stat strict pentru bani, pe un con­tract de management încheiat cu ajutorul unei firme mari de avocatură, cu obiective clare și pentru o perioadă bine stabilită. Fără îndoială că este o provocare să lucrezi într-o companie de stat, însă trebuie să iei în considerare că vei lucra într-un mediu acid, dificil, în contextul în care presiunea de a nu rezilia anumite contracte care sunt în defavoarea companiei sau presiunea de a atribui contracte «cu dedicație» nu poate dispărea dintr-o dată”, este de părere Ovidiu Wencz, cel care a ocupat timp de nouă ani funcția de director general al producătorului de mezeluri Campofrio (până la fuziunea cu rivalii de la Caroli).

Wencz nu ar accepta să lucreze la o companie de stat pe un salariu mai mic de 150.000 de euro/an (12.500 euro/lună), în condițiile în care el crede că un manager nu este plătit pentru munca depusă (cum se întâmplă în cazul angajaților), ci pentru responsabilitatea pe care o are și pentru deciziile care duc la îndeplinirea obiecti­velor.

“La companiile de stat este nevoie de «turnaround manage­ment», de executivi care pot face o companie să funcționeze. A rezista presiunilor și a încerca să fii etic înseamnă să ai resurse și putere”, a mai spus Wencz.

Dacă se păstrează influențele politice, nu se va schimba nimic

Înlocuirea managerilor compa­niilor de stat cu executivi care au acumulat expe­riență în sectorul privat, idee adusă din nou în atenție de către Guvern și de repre­zen­tanții FMI, nu ar aduce schimbări în perfor­manța acestor companii cel puțin în următ­o­rii doi ani, însă riscul merită asumat, chiar dacă procesul ar presupune costuri mai mari.

“Problema majoră nu o constituie diferența de salariu dintre un eventual CEO adus din mediul privat și angajați sau echipă, ci mai degrabă dacă i se dau unui nou CEO (de la privat sau de oriunde) și instrumentele și libertatea necesare pentru a face schim­bări. Desigur că motivarea angajaților este un aspect foarte important, însă, din punctul meu de vedere, nu este, în cazul de față, aspectul determinant”, este de părere Magda Manea, consultant în cadrul grupului cu activități în resurse umane AIMS Human Capital România.

Există câteva condiții prin care managerii buni din privat vor accepta să vină la conducerea companiilor de stat: să fie lăsați să ia decizii fără să aibă constrângeri politice, să fie motivați de un salariu la nivel de multinațională, să aibă obiective de performanță bine stabilite și să primească și bonus dacă le îndeplinește.

“Nu cred că e o problemă de compe­tență sau de capacitate de muncă a unui manager, ci este o problemă de sistem. Atâta timp cât toate pârghiile pe care le are un manager pentru a face schimbări sunt influențate politic, nu se va schimba nimic într-o companie de stat. În general, în companiile de stat numai o mână de oameni fac treabă cum trebuie, iar restul fie sunt prost plătiți și nu sunt motivați, fie sunt incompetenți. Cerința FMI poate fi rezolvată formal, însă dacă se dorește într-adevăr o eficientizare, atunci trebuie eliminate influențele politice”, spune Sorin Roibu, managing partner în cadrul firmei de consultanță în resurse umane Arthur Hunt, care a lucrat timp de zece ani în cadrul Ministerului Apărării.

În opinia lui Wencz, salariul este doar unul dintre vectorii motivaționali pentru o poziție de conducere la stat, pe lângă echipele performante de angajați și stabilirea unor obiective de performanță realizabile.

“Când sunt interese de milioane de euro, cei care «au ciugulit» de la stat ani de zile nu vor sta cu mâinile în sân dacă vor vedea că nu vor avea aceleași beneficii ca până acum. Rețeta nu este să-i dai un salariu mare unui manager din privat, ci trebuie să-i dai și obiective realizabile și timp ca să curețe echipele de angajați de SRL-uri de tipul «Nașii și finii» sau «Unchii și nepoții»”, a mai spus Wencz.

Cum s-au făcut schimbările privat- stat până acum

Există însă câteva exemple de manageri care s-au format în privat și care au fost puși la conducerea unor companii sau bănci de stat: Radu Ghețea (CEC Bank), Ionuț Costea (Eximbank), Adrian Băicuși (care a lăsat conducerea Siemens pentru Trans­electrica) care pot să ofere o imagine asupra a ceea ce ar putea să fie și în cazul în care cele 15 mari companii de stat, printre care Tarom, Poșta Română sau Metrorex, ar avea management privat.

Ionuț Costea, președintele Eximbank, funcționarul de la stat care are cel mai mare salariu cunoscut, de 27.000 de euro net pe lună, rivalizează la veniturile încasate cu un bancher privat de top. Eximbank se află pe locul 20 în clasamentul celor 42 de bănci din România, cu active în valoare de 823 mil. euro și profit de 17,7 mil. euro în 2010 față de 34,6 mil. euro în 2009, potrivit anuarului ZF “Cei mai mari jucători din economie”. El a fost numit la Eximbank în timpul guvernării din 2009 PDL-PSD. Este cumnatul liderului PSD Mircea Geoană, actualul preșe­dinte al Senatului și numărul doi în stat. Schimbarea lui ar costa statul 800.000 de euro, acesta fiind pachetul de exit pe care și l-a negociat la preluarea funcției, potrivit unor surse de pe piață.

Radu Ghețea, șeful CEC Bank, are o experiență de peste 30 în sectorul bancar și conduce banca de stat din 2007.

Adrian Băicuși, fostul director general al Siemens România, care a fost la conducerea Transelectrica pentru un mandat mai scurt de doi ani, spune că îi este greu să creadă că se va schimba performanța companiilor de stat dacă pe listele scurte ajung nume de manageri din privat dictate politic.

“În multe companii de stat există constrângeri, managerii nu pot să reducă forța de muncă în exces din cauza sindica­telor sau să renegocieze din contractele existente. Transelectrica a fost o companie mai aparte, e o companie strategică, cu oameni foarte buni”, a spus Băicuși, care în prezent este directorul general al firmei de securitate G4S. Băicuși a condus Transelectrica în ani de criză, iar când a părăsit funcția, Transelec­trica a avut pierderi de 14 mil. euro (în primul semestru al anului trecut) din cauza nivelului ridicat al împrumuturilor în valută. În aceeași perioadă din 2009 compania avusese un profit de peste 2 mil. euro. “Ce nu am reușit să fac la Transelectrica a fost să implementez un sistem de salarizare în funcție de bonusuri din cauza sindi­catelor. Însă sunt convins că se pot vedea rezultate spectaculoase ale unui manager din privat la conducerea unei companii de stat chiar într-un an de zile. Eu am prins un an de criză la Transelectrica, însă chiar și în aceste condiții am redus cheltuielile cu 20%, lucru pe care l-am reușit cu mult «scandal»”, a mai spus Băicuși.

În privat, managementul deficitar este depistat mai repede

Pentru ca procesul de recrutare a managerilor pentru companiile de stat să fie transparent, Banca Mondială a recomandat în urmă cu câteva luni să se folosească firme de head-hunting. Firma care ar câștiga o astfel de licitație ar putea încasa 750.000 de euro pentru recrutarea a 15 manageri pentru cele mai mari companii de stat.

Sorin Popa, managing partner al firmei de executive search Accord Group Ro­mânia, spune că înlocuirile managerilor de la stat cu manageri din privat presupun costuri foarte mari, pentru că trebuie schimbată cel puțin și prima linie de management, pentru ca rezultatele să se vadă. “Nu cred că cineva care vine din privat ar putea face minuni. Și în privat există manageri buni și manageri proști, dar spre deosebire de ce se întâmplă la stat, aceștia sunt prinși mai repede, pentru că sunt în joc banii acționarilor. Sunt mulți manageri aflați «pe bară» din privat care ar accepta să vină la conducerea unei companii de stat, trebuie să aibă obiective clare și să primească bonificații după ce își fac treaba. Iar singuri nu pot să schimbe nimic, trebuie schimbată cel puțin prima linie de management”, a spus Popa, care are o experiență de peste 10 ani în head-hunting.

Oricât de bun ar fi managerul, mai devreme de doi ani nu performează

Deși discuțiile despre introducerea managementului privat durează de câteva luni, specialiștii avertizează că un proces de recrutare la nivel de management durează cel puțin șase luni, la care se adaugă încă șase luni în care managerul nu poate face performanță, pentru că abia se acomodează cu procesele din companie.

“Un manager are nevoie de cel puțin doi ani pentru a arăta că face performanță sau nu. Unii reușesc, alții nu, indiferent dacă provin de la stat sau de la privat. Nu mă aștept ca rezultatele companiilor de stat să înregistreze schimbări majore în următorii doi – cinci ani ca urmare a schimbărilor la nivel de management sau să aibă o performanță de talia unor multinaționale. Însă dacă vrei să schimbi ceva în bine, și teoria pașilor mărunți este bună”, spune Alina Popescu, reward manager în cadrul companiei de consultanță în management Hay Group România. Ea a mai spus că este puțin sceptică în ceea ce privește înlocuirea managerilor, pentru că și în mediul privat se găsesc cu greu manageri buni.

“Cu toate acestea, cred că e mai bine să riști o schimbare, să aduci un manager din privat la companiile de stat decât să nu schimbi nimic, însă în momentul în care aduci un manager din privat trebuie să-i acorzi un salariu competitiv la nivelul pieței”, a mai spus Alina Popescu de la Hay Group.

Fostul șef al Campofrio este de părere că înainte de a se începe procesul de înlocuire la nivel de management trebuie contractate serviciile unei companii care să facă o analiză de diagnostic a companiei, pentru a se vedea în ce stadiu este în momentul preluării, după care se vor stabili obiectivele de către o firmă de consultanță, obiective care să fie agreate și de către viitorul manager.

“Unui contract de management pentru o perioadă de sub trei ani nu-i văd rostul: un an îi ia ca să schimbe angajații, în anul doi începe să lucreze la obiectivele propuse, iar din anul trei se vor vedea primele rezultate”, a mai spus Wencz.

Specialiștii recomandă Guvernului să înceapă câteva proiecte-pilot, cu companii de stat mai mici, la care să aducă manageri din privat și să vadă dacă vor avea rezultatele dorite. “O altă soluție ar fi ca echipa de mana­gement să fie formată din oameni buni de la stat și oameni aduși din privat, care să fie ajutați să înțeleagă procesele. Aducerea unor expați nu ar fi o idee bună, pentru că le ia mai mult timp pentru acomodare și, dacă nu vor reuși să atingă obiectivele, își vor lua banii și vor pleca”, a mai spus Sorin Popa de la Accord Group.

Subiecte #firme de stat#manageri#multinationale