OscilaTiile cursului leu/euro si proximitatea introducerii leului greu au adus in atentia publicului larg foarte multi finantisti. Dincolo de satisfacerea nevoii de a afla lucruri noi si interesante, iesirile finantistilor au reprezentat o buna ocazie de a analiza modul in care comunica acesti oameni cu publicul larg. Si concluziile nu sunt deloc incurajatoare.
Finantistii nu se deosebesc cu nimic de politicieni atunci cand trebuie sa comunice lucruri de importanta deosebita. Aceeasi limba de lemn, acelasi discurs tehnicizat si aceeasi credinta oarba ca publicul cunoaste foarte bine “subiectul” si nu e nevoie sa i se explice, cu rabdare, de zece ori, despre ce este vorba.
Variatiile monedei nationale, de exemplu, reprezinta o tema fierbinte. Oamenii sunt preocupati de problema pentru ca le afecteaza in mod direct nivelul de trai. Prin urmare, orice persoana care comunica pe acest subiect trebuie sa plece de la premisa ca nu o face pentru un grup restrans de specialisti, ci pentru marea masa a contribuabililor. Adica trebuie sa transmita mesaje “politice”, dupa regulile comunicarii politice.
M-as fi asteptat ca atunci cand un reprezentant al BNR apare pe postul national de televiziune in-tr-un talk-show care are drept grup tinta atat pe exportatorul Ionescu, dar mai ales pe nea Ion de la Poplaca, el sa renunte la limbajul pretentios si la explicatiile tehnice, inaccesibile. Intr-o astfel de ocazie, reprezentantul BNR, institutia care are obligatia sa lamureasca populatia in legatura cu situatia monedei nationale, nu trebuie sa ne convinga ca stie meserie, pentru ca il credem pe cuvant. Rolul sau, cand merge la TVR, e de a comunica cateva lucruri clare, nu foarte multe, unui public eterogen.
Misiunea sa e sa vorbeasca in termeni simpli si cu argumente logice nesofisticate despre o tema complicata pentru majoritatea populatiei. Daca politicianul mai este salvat pentru ca, nu-i asa, tot romanul se pricepe la politica, finantistul se afla intr-o situatie infinit mai grea. De aceea, atunci cand vorbeste opiniei publice, el trebuie sa fie de zece ori mai performant decat politicianul. Discutand strict din punctul de vedere al comunicarii publice, astept mai multi finantisti care sa vorbeasca asa cum o face Basescu: simplu, clar, popular, un finantist care in loc de “fluxurile monetare agregate care sunt absorbite de sistemul economic” sa-mi spuna, mai limpede, “banii care intra in tara.”
Deocamdata doar Adrian Vasilescu a experimentat cu succes un astfel de model. Insa, pana cand nu vom avea mai multe voci care sa-si domesticeasca discursul public, lumea finantelor va fi la fel de straina publicului larg. Iar obiectivul ca in Romania sa avem o cultura antreprenoriala solida va ramane multa vreme la capitolul nerealizari.
Ceea ce spun nu e o pledoarie pentru mediocritate. In laborator sau chiar in Ziarul Financiar specialistii pot sa vorbeasca cum vor ca sa se inteleaga mai bine. Dar, pe mediile de comunicare in masa si in contextul unor teme de larg interes, ei trebuie sa vorbeasca simplu, ca sa fie intelesi de tot omul.
* Remus Stefureac este doctorand in Stiinte Politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.