Alpinismul utilitar si alpinismul industrial sunt titulaturi echivalente ale unei activitati care a existat in Romania si inainte de 1989, dar a fost inclusa in nomenclatorul meseriilor abia in 1991-1992.
Pe atunci, cel care facea lucrari la inaltime fara schela se numea “operator alpinist interventii”, iar pana ca normele de protectie a muncii pentru o asemenea activitate sa se cristalizeze a fost nevoie sa mai treaca niste ani. Nici acum insa, cand piata acestor servicii s-a extins, notiunea nu e foarte clar definita, sau mai curand exista mai multe strategii ale firmelor de a se diferentia in raport cu concurentii: fiecare se declara profesionist in felul sau, numai ca fiecare are ideea sa despre ceea ce inseamna alpinismul utilitar profesionist.
Ca multi altii in domeniul alpinismului utilitar, brasoveanul Tiberiu Kantor, directorul general al companiei Solo, si-a inceput afacerea in 1992, spaland geamuri si vopsind fatade de cladiri impreuna cu fratele sau. O vreme, dat fiind ca lucrau la inaltime, fara schele, agatati de o simpla coarda, oamenii i-au privit cu neincredere. Incercand sa nu ingroase numarul “alpinistilor profesionisti, oameni de afaceri amatori”, Tiberiu Kantor a transformat in timp accesul in coarda in punctul central al strategiei de dezvoltare a companiei sale.
Gabriel Pantea, un absolvent de Politehnica in varsta de 28 de ani, este directorul firmei si conduce biroul din Bucuresti al acesteia, infiintat in urma cu cateva luni. Isi aminteste ca in primii ani de activitate, ca subcontractor, Solo executa lucrarile care se pretau la accesul in coarda, in special montajul de piloni metalici, “fara macarale, fara nimic, piesa cu piesa, la mana, ceea ce insemna timpi de finalizare a lucrarilor foarte mici si costuri reduse”. Treptat, firma a crescut: anul trecut, Solo a inregistrat o cifra de afaceri de circa 11 miliarde de lei si un profit de 3,6 miliarde de lei.
In momentul de fata, Solo are circa 50 de angajati, iar numarul lor va creste si in continuare, ca urmare a ultimelor contracte semnate, precizeaza Gabriel Pantea. Cel mai mare client al Solo este la ora actuala compania Dual Man din Bucuresti, care activeaza in domeniul constructiilor pentru industria de telecomunicatii, dar o lucrare importanta o reprezinta si noua linie de fabricatie a modelului X90 la uzinele Dacia Pitesti.
Printre clientii Solo se numara si firme precum Orange, Motorola, Alcatel, pentru ridicari de echipamente pe terase de bloc si instalari de antene, pentru care firma brasoveana a pregatit oameni specializati. “Avem experienta destula – am ridicat, cred, in jur de 500 de piloni de telecomunicatii in ultimii sapte ani”, spune Pantea.
Prima lectie: nu va incredeti in alpinisti
Fata de metodele de lucru traditionale in domeniul constructiilor, cu schele, accesul in coarda reduce cheltuielile la jumatate, estimeaza Gabriel Pantea. “Un lucru foarte important este economia de timp: nu trebuie sa montezi si sa demontezi schele, nu trebuie sa opresti circulatia in zona si nici nu iti este afectata vizibilitatea cladirii, daca o fatada necesita reparatii”.
Pantea are despre activitatea echipei lui aceeasi optica orgolioasa ca si Kantor, considerand ca lucrul in coarda in scopuri utilitare e in esenta diferit de alpinismul obisnuit si nu o simpla extensie a acestuia, asa cum e considerat in general.
Daca alte firme din domeniu se definesc ca profesioniste doar in raport cu lucratorii ocazionali care n-au facut niciodata catarari in munti, Pantea sugereaza ca priceperea in materie de alpinism obisnuit nu e nici macar o conditie necesara pentru exercitarea meseriei de alpinism industrial.
“A te catara pe munti si a munci in coarda nu este acelasi lucru; degeaba te cateri pe o cladire daca nu stii sa strangi un surub, de aceea noi am incercat sa pregatim oameni cu calificari in diferite meserii in accesul in coarda”. In opinia lui, cei mai multi dintre cei ce practica acum la noi alpinismul utilitar sunt de fapt “niste alpinisti care incearca sa supravietuiasca muncind din cand in cand”.
Piata romaneasca a alpinismului industrial cuprinde cateva zeci de firme, majoritatea cu activitate in Bucuresti. Prestatiile alpinistilor industriali sunt necesare in cinci mari domenii: publicitatea outdoor (in Bucuresti, una din cele mai mari firme specializate la acest capitol este Vertical Service); lucrarile la fatadele cladirilor, incepand cu spalarea si terminand cu pictura de biserici sau cu desenele si siglele de pe fatadele diverselor sedii de companii; lucrari industriale pentru Armata, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si companiile de telecomunicatii (o firma cunoscuta pe acest segment este Alpin Protect Construct), constructiile civile si industriale (Alpin Expert a avut numeroase lucrari de acest gen); in fine, taierile de copaci, lucrari solicitate in mod special de autoritatile locale din orase.
A doua lectie: afiliati-va la o organizatie de afara
Punctul de pe cartea lor de vizita cu care considera ca isi pot confirma statutul de profesionisti pe piata romaneasca e neaparat o afiliere internationala: din luna aprilie a acestui an, Solo a devenit prima firma din Europa de Est membra a International Rope Access Trade Association (IRATA), calificata sa instruiasca personal pentru toate nivelele standardului IRATA si agreata ca instructor pentru cursurile nationale de calificare in meseria de alpinist utilitar.
“Lucrarile de acces in coarda pot fi executate in deplina securitate numai daca personalul este competent, experimentat si instruit corespunzator”, spun indrumarile IRATA cu privire la folosirea metodelor de acces in coarda in scopuri industriale. IRATA s-a infiintat la inceputul anilor ’90, ca forum al firmelor implicate in accesul in coarda si a dezvoltat standardul operational si de securitate pentru aceasta activitate, insusit la ora actuala in Europa, America, Africa, Asia si Australia, de peste 50 de companii si 9.000 de tehnicieni. Pentru a face aceasta meserie exista si o calificare nationala, explica Gabriel Pantea, iar aceasta consta in cursurile organizate de Ministerul Muncii.
In 1999, Solo a inceput sa instruiasca si sa califice atat personalul propriu, cat si candidati din afara firmei, in conformitate cu standardul national de lucru in coarda, astfel ca la sfarsitul lui 2000, prin firma brasoveana obtinusera certificate de calificare in meseria de alpinist utilitar, eliberate de Ministerul Muncii, peste 100 de tehnicieni. In august 2000, Solo a aderat insa la standardul international IRATA, iar cei mai experimentati tehnicieni din firma au fost instruiti de Web Agency din Scotia – cel mai mare furnizor de instruire IRATA.
“Este un sistem foarte bine pus la punct, nu se compara cu cel romanesc”, spune directorul de la Solo despre standardul international, gasit pe Internet de Tiberiu Kantor, intamplator, in timp ce-si cauta potentiali parteneri de afaceri. In opinia lui Pantea, afilierea la o asociatie internationala de profil este un atu in plus pentru seriozitatea unei firme si, in cazul particular al alpinistilor utilitari, sugereaza o garantie a sigurantei in munca.
La Predeal, o parte a trambulinei de schi a fost amenajata de Solo pentru cursurile de acces in coarda IRATA, iar strainii care au venit pana acum la cursuri, sustine Pantea, spun ca nu au mai vazut niciodata asa o priveliste. Pretul unei zile de curs este de 160 de euro, iar un curs IRATA dureaza minimum cinci zile, in cazul in care cursantul este cat de cat pregatit, sau mai mult, pana cand acesta isi insuseste la perfectiune tehnicile de acces in coarda. In aceasta suma intra atat pregatirea, cat si examinarea si diploma de absolvire.
A treia lectie: nu va confundati cu acrobatii
In ceea ce priveste dezvoltarea viitoare a firmei, explica el, exista trei directii: cea de dezvoltare a activitatii curente, cea din domeniul constructiilor si cea de instructaj in tehnicile de acces. Kantor si Pantea si-au propus, mai nou, sa initieze cursuri de pregatire a oamenilor pentru lucrul pe platformele marine. Ideea le-a venit anul trecut, dupa ce au executat o lucrare pentru compania Petromar. “A fost o lucrare destul de dificila, de inlocuire a unui cap de facla – schimbarea unei piese de 2 tone si jumatate de la 60 de metri – iar acum avem in proiect sa facem aceeasi operatiune, dar in larg, pe platforma marina”.
Dincolo de acest proiect, unul pe termen lung, dupa cum marturiseste directorul de la Solo, compania s-a implicat si in infiintarea unei asociatii autohtone a tehnicienilor de acces in coarda, care se va numi ATAC. Pana in momentul de fata, ei au gasit sase firme romanesti interesate, printre care si un importator de materiale specifice, mai au insa si cateva contacte in tarile vecine, Ungaria, Croatia si Serbia. “Dorim sa infiintam o organizatie care sa stabileasca proceduri de lucru pentru a oferi o garantie beneficiarului, pentru ca lipsa acesteia constituie cel mai mare handicap al nostru, cei care lucram in domeniu”, considera Pantea.
In opinia lui, atunci cand un mare antreprenor aude de accesul in coarda (“probabil si din cauza celor care lucreaza in Romania si au facut mult rau acestei meserii”), imediat se gandeste la ceva acrobatic, nu foarte serios. “Nu e gluma, acelasi lucru l-au patit cei din Franta: mai de mult, acolo s-a infiintat o asociatie numita Travaux Acrobatiques, asa s-au gandit ei sa-si spuna; e normal, cand auzi ca vine un acrobat sa-ti execute o lucrare de anvergura iti vine sa-i zici sa se duca mai bine la circ!”, spune Pantea, insistand ca toate avantajele pe care accesul in coarda i le poate aduce unui antreprenor pot fi umbrite de o asemenea imagine a unor acrobati care “vin, intind doua corzi, pleaca si nu se mai intorc”. cecilia.stroe@zf.ro