Ideea de a concentra in cadrul unei legi unice institutiile pietei, principiile si regulile fundamentale ale acesteia, utilizand modelul italian, poate reprezenta o solutie in procesul de reasezare a reglementarii.
In concret, in ce priveste proiectul de lege consolidata transmis publicitatii, doua categorii de comentarii se impun, ambele derivand din riscurile mentionate anterior.
Pe fond, dificultatile de interpretare generate de necorelarea cu dispozitiile legii 31/1990 si Legii 99/1999 nu sunt inlaturate integral, cel putin in ce priveste caracterul optional/obligatoriu al ofertelor publice voluntare in cadrul majorarilor de capital, conditiile de transfer al titlurilor, executare silita, termenii si conditiile de anulare a actiunilor.
In plus, elemente esentiale privind buna functionare a pietei, ca in exemplul statutelor SIF, sunt tratate sumar si neconcludent.
Proiectul de lege insa trebuie in mod substantial amendat din punct de vedere al tehnicii de reglementare. Astfel, desi incompleta, terminolgia nu este unitara. Citez numai cateva exemple. In reglementare nu gasim definitii pentru “persoana afiliata”, “pozitie majoritara”, “influenta semnificativa”, desi in corpul legii se fac referiri la aceasta. Notiunea de “control” este definita in contextul notiunii de”legaturi stranse.” Nu se distinge intre notiunea de “anulare” si cea de “retragere” a autorizatiilor emise de catre CNVM, etc”.
Reglementarea pragurilor de detinere maxima in SIF poate face obiectul legii cadru, intrucat limitarea nu are caracter abuziv, satisface interesul societatii si nu vatama persoanele implicate, actionarii, pe de o parte, dar nici buna functionare a pietei reglementate, pe de alta parte.
Totusi, tipul si modul de aplicare a sanctiunilor pentru detinerea de actiuni suplimentare ar trebui sa fie determinate de catre societatile in cauza, iar nu prin lege.
Nu impartasesc astfel viziunea exprimata in Proiectul legii consolidate a pietei de capital in care sunt deja reglementate sanctiuni de ordin corporativ (mecanisme de vot alternative). Opinez ca adunarilor generale SIF trebuie sa li se asigure posibilitatea de a decide sanctiunile de ordin corporativ si modalitatea de aplicare a acestora prin actele constitutive, fapt ce este, de altfel, in spiritul Legii 31/1990.
Daca se va considera ca regula pragului maxim de detinere are caracter de interes general, imperativ, mai degraba prin legea consolidata s-ar putea introduce sanctiunea nulitatii tranzactiilor cu actiuni suplimentare.
Proiectul legii consolidate nu are in vedere dispozitii derogatorii de la Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale in ce priveste conditiile de cvorum necesare intrunirii adunarilor generale extraordinare. Cum actionariatul in SIF-uri este difuz, devine imposibila intrunirea cvorumului minim de 50% in cadrul adunarilor extraordinare, ceea ce paralizeaza procesul decizional la acest nivel. Modalitatea de vot prin corepondenta nu este in opinia mea suficienta pentru deblocarea mecanismului decizional.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.