Legea minoritatilor nationale

In Intreaga perioada postdecembrista UDMR a demonstrat o deosebita inteligenta tactica in sensul ca a avansat revendicari ale minoritatii maghiare numai in masura in care a constatat schimbarile de mentalitate ale romånilor in domeniul convietuirii etnice. Asemenea schimbari erau evidente in raport cu politica asimilarii etnice promovata de regimul Ceausescu. S-a ajuns astfel la o democratizare a relatiilor romåno-maghiare, care au devenit un fel de etalon pentru Europa de Est. Andrei Plesu spunea pe cånd era ministru de externe ca politica nationala a Romåniei devenise singura realizare cu care se putea måndri in Occident.

In perioada 2001-2004 UDMR si-a sprijinit revendicarile pe colaborarea in plan parlamentar la guvernarea Adrian Nastase. Dupa alegerile din toamna 2004, UDMR a urcat pe o treapta superioara devenind parte a guvernului Aliantei PNL-PD, ocupånd mai multe posturi ministeriale si chiar cel de vicepremier in persoana lui Marko Bela. Seful maghiar a avut in aceasta postura o atitudine rezonabila, dar a conditionat cooperarea sa de introducerea si adoptarea unei Legi a minoritatilor. Constient ca unele principii si prevederi ale proiectului de lege nu vor fi acceptate usor de Parlamentul romån, Marko Bela ar fi dorit ca acesta sa fie inclus in pachetul legislativ ce urmeaza a fi prezentat prin asumarea raspunderii. Dat fiind ca acest pachet cuprinde deja doua legi controversate, aceasta nu a fost posibil si deci proiectul Legii minoritatilor va fi supus dezbaterii parlamentare.

Proiectul cuprinde o serie de prevederi care confirma principii deja existente in legislatia romåneasca ca, de pilda, dreptul de a infiinta in cadrul invatamåntului de toate gradele scoli in limba materna, dar bugetul de stat sustine financiar numai scolile si universitatile din sistemul de stat.

In noul proiect propus de UDMR fiinteaza o prevedere incendiara, si anume, crearea unui Consiliu National de Autonomie a Minoritatilor ca organ de stat autorizat sa decida numirea si eliberarea din functie a reprezentantilor etniilor in conducerea unitatilor culturale, de invatamånt si de presa. Acest consiliu ar urma sa elaboreze strategiile privind invatamåntul in limba materna, sa organizeze si sa controleze educatia in limba materna, sa infiinteze si sa administreze mijloace proprii de mass-media. Eu prevad ca in aceasta privinta proiectul va fi serios amendat. Nici ministrul culturii, nici cel al educatiei nu sunt de acord ca politica culturala si educationala sa o faca un organ al minoritatilor. Acestea ramån atributii fundamentale ale statului.

Fata de pretentiile UDMR ca ideile proiectului ar fi conforme cu normele comunitare europene, guvernul a trimis textul proiectului la Comisia de la Venetia, organism juridic consultativ al Consiliului Europei, pentru a-si da avizul. Ne amintim ca procedeul a fost folosit si de guvernul Nastase, iar Comisia de la Venetia a respins controversatul proiect de lege unguresc cu privire la statutul maghiarilor din afara granitelor Ungariei. Ulterior, proiectul a fost respins si de parlamentul ungar din considerente social-politice mai curånd decåt nationale.

Este interesant ca proiectul UDMR este criticat si de radicalii maghiari grupati in jurul lui Laszlo Tokes. Acestia se tem ca legea va permite blocarea numirii in functie a radicalilor maghiari in institutii de invatamånt si cultura.

In ce priveste dezbaterile parlamentare trebuie sa mentionam ca la un proiect de aceasta natura UDMR dispune, pe långa deputatii sai la Camera, si de cele 18 voturi ale deputatilor ce reprezinta minoritatile nationale.

Eu nu cred insa ca proiectul Legii minoritatilor va ajunge la vot in plenara in redactarea initiala, deoarece el va fi amendat inca in faza discutiei in comisii.