Ati observat probabil prin ziare sau ati auzit la radio (la TV n-am prins inca!) noua campanie a Postei Romane, intitulata “Bani rapizi”. Nu se poate sa nu va fi sarit in ochi un Eminescu rezemat de masina sport sau un Enescu calare pe o motocicleta.
Doua posibile reactii. Pe de o parte, conservatorii (plus nationalistii moderati sau nu) vor spune ca nu este posibil ca simboluri ale culturii romane sa fie “tavalite” intr-o reclama. Si asta de catre o agentie cu un client care e si el de mare traditie: Posta Romana.
De cealalta parte, stau liberalii si ultraliberalii, gata sa aprecieze intai faptul ca poza i-a socat (deci le-a atras atentia, deci are efectul scontat), carora, scuzata fie-ne definirea simplista, putin le pasa de intrebuintarea neortodoxa a unor simboluri “natio-nale”. Sa incepem cu intrebarea primordiala: ce legatura au Eminescu, Enescu sau Caragiale (intr-un spot delirant de radio in care caldura mare e dat pe fast forward) cu Posta Romana? Raspuns: sunt chipuri prezente pe bancnotele nationale. Dupa revolutie, ai nostri au cautat disperat chipuri necompromise de propaganda comunista (Stefan cel Mare, Balcescu etc.) si au renuntat total la imagini de politicieni din istoria Romaniei: au gasit ca artistii sunt numai buni de trecut din mana in mana. Asa au ajuns Brancusii, Eminestii, Enestii, Caragialii omniprezenti in buzunarele noastre. Nu stiu cate tari mai au un asa procent de artisti imprimati pe bancnote – in orice caz, la noi e un semn de grave lacune in istoria politica…
Asadar, nu pot da vina complet pe copywriterul care a evaluat elementele disponibile: bani, mandat postal si Posta Romana. Si s-a gandit el ca la sloganul “bani rapizi”, merita sa ataseze imagini trucate cu muzicieni sau poeti celebri pe motocicleta (doar si Banca Nationala i-a asezat pe bancnote…). Mecanismul de creatie este, dupa cum vedeti, nu prea greu de decriptat. Productia ima-ginilor nu e nici ea cine stie ce. De atras atrage atentia, e adevarat, intr-o oarecare masura, dar cand aflu ca e vorba despre Posta Romana, ma cam pufneste rasul. Pentru ca o institutie cu o asa mare traditie n-ar trebui sa incerce iesiri adolescentine pe piata. Seamana cu un bunic de 80 de ani care face sport extrem – e haios, dar nu e indicat…
Bineinteles, enerveaza si simplismul conceptului, tot daca il pui in balanta cu beneficiarul reclamei. Iconoclasmul deja rasuflat in acest caz (Eminescu, cel putin, a trecut prin cateva valuri de demitizari ceva mai serioase si chiar mai haioase) nu face deloc toti banii. Oricat de rapizi vor fi fiind ei. Indiferent de conservatorismul sau liberalismul vederilor noastre.
Reclama la prezervativele Love Plus (agentia: Odyssey) e un amestec special de nesuferit si excelent. Ne referim la spotul in care, dupa partida de sex, el se ridica din pat, iar ea incepe, disperata, sa caute ambalajul prezervativului, adica sa se asigure ca placerea furnizata a venit o data cu protectia. Sa incepem cu partea nesuferita: cadrul cu ea tinand in mana ambalajul “Love Plus” este mult prea lung, muzica e neinspirata (se putea mult mai bine). Fraza “il pui si uiti de el” nu prea se potriveste cu imaginea fetei (dar sunt deja pedant). Parti bune: e binevenita ideea de a mai darama din mitul “prezervativul omoara placerea”. Iar partea cea mai reusita: alegerea actritei Maria Dinulescu, cu figura sa ingenua, putin ba-ietoasa in acest caz, extrem de expresiva.
O reclama de sezon: centralele Heiss. “Fara dusuri scotiene!”, suntem avertizati. Din nou este ridicat in slava spiritul nemtesc. Deja o obsesie: cred totusi ca au trecut vremurile in care era de ajuns sa spui ca vopseaua sau berea sunt germane si totul venea de la sine! Oricum, ideea e ca vikingul acela care sta la masa cu familia fericita reprezinta spiritul german care alunga scotienii de la usa. Ati inteles?
* Costi Rogozanu este redactor-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media