Să scrii din 5 în 5 ani despre același subiect este un exercițiu foarte bun: vezi dacă mai crezi și acum ce credeai acum 5 ani, dacă ai prevăzut corect ce avea să se întâmple și așa mai departe.
Ziarul Financiar împlinește 15 ani, așa că primul lucru când am primit tema de la editorii ZF să scriu acest text aniversar în calitate de fost coleg al lor, am căutat în arhivă ce am scris la aniversarea de 10 ani, adică în noiembrie 2008, post-Lehman.
După încă cinci ani, prima concluzie ar fi: spre deosebire de multe alte organizații media, ZF a rezistat. Ca să nu mă repet, la întrebarea de ce rezistat ZF și alții nu? răspund cu textul din 2008 (aici). Adaug doar că în timp ce unii țineau consilii în Brazilia despre fabrici de conținut, ZF s-a adaptat nevoii de convergență și digitalizării din mers și fără prea multe documente programatice. Chiar și eu, care nu sunt un early adopter, citesc azi ZF mai ales pe smartphone sau pe Internet; în ediția tipărită mă uit mai mult cu obișnuința celui căruia îi place să meargă la muzeuJ – nimic nu se compară cu mirosul de cerneală, nu?
În al doilea rând, mogulul lor a construit grupul de media ca business, nu ca instrument de presiune politică, așa că erau cei mai echipați managerial să reziste într-o criză mai lungă decât anticipa oricine acum 5 ani.
Ar mai fi de comentat ce aștept eu ca cititor de la ZF. Am cerut opinii și de la cunoscuți pe Facebook, și ei cititori de ZF. Rămas practic singur pe piața cotidianelor de afaceri, ZF-ul ar trebui în primul rând să nu coboare standardele editoriale și jurnalistice. Riscul și tentația automulțumirii există pe toate piețele sau nișele unde un singur jucător domină.
În ultimii 5 ani a existat moda să căutam Vinovatul (cu V mare) pentru criză; în căutarea lui, statul a fost pus în opoziție cu sectorul privat, autoritățile de reglementare cu jucătorii dintr-o piață sau alta, clienții cu băncile, multinaționalele cu companiile locale, ziariștii cu comunicatorii din companiiJ
Nici ZF nu a scăpat complet de această tendință. De câteva ori chiar am văzut titluri care începeau cu șoc pe piața…, de unde și unele comentarii din piață cum că se tabloidizează și ZF-ul. Alții spuneau că deviază spre stânga, pentru că este uneori pe poziții prea etatiste, în loc să fie exclusiv pro-business.
Adevărul este că puțini au rămas echilibrați și obiectivi în ultimii cinci ani; pentru că nu ne așteptam la o asemenea amploare și adâncime a crizei și pentru că soluțiile clasice și teoria economică standard s-ar putea să nu fie suficiente de această dată. În plus, stânga și dreapta clasice sunt puțin relevante în situația actuală în care statele lumii, indiferent de orientarea politică a guvernanților, caută încă răspunsuri valabile azi pentru economiile naționale. Deja destule voci spun că vorbim despre o schimbare de paradigmă. Problema este că nu avem un răspuns cert la întrebarea în ce constă schimbarea asta de paradigmă? Și mai ales care ar trebui să fie noile roluri ale fiecărui actor în societate. În plus, pare că niciun actor de unul singur, prin acțiuni sau inacțiuni, nu are soluția la ieșirea din criză. E prea complicat și prea multă incertitudine. Până la remodelarea rolurilor, este probabil nevoie de cooperare. Adică să nu mai fie unii de o parte a baricadei și alții de cealaltă parte.
Aici ZF ar putea avea un rol de mediator, de agora, de poiana lui Iocan pe stil nouJ dacă vreți să luăm un exemplu care să nu fie de import. Deja, pe măsură ce se apropie de aniversarea de 15 ani, ZF începe să se poziționeze în acest fel, abordând tema fiscalității, care este esențială pentru toți actorii din economie: companii de orice fel, cetațeni, stat… Este șansa de a trece de la un public nișat (economiști, corporatiști) la unul mai larg: orice om care – șoc și groazăJ – e preocupat de propriul buzunar, de finanțele familiei, de cum gândește un angajator, de cum să-și asigure un venit pentru bătrânețe și așa mai departe. Ceea ce pe mine personal mă face încrezătoare că vor fi multe de spus și la aniversarea de 20 de ani a Leului, emblema ZF.
Corina Vasile a fost editorul secțiunii Afaceri în perioada 1998 2000 și redactor-șef al ZF în perioada 2000 – 2002. În prezent este Director de Comunicare și Relații Publice la Raiffeisen Bank.