Intalnirea de pe 15 noiembrie va gazdui liderii din Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Uniunea Europeana, Franta, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.

Acestora li se vor adauga directorul executiv al FMI, presedintele Bancii Mondiale, secretarul general al Natiunilor Unite si presedintele forumului pentru stabilitate financiara, un grup format din autoritati nationale de mare importanta din sectorul financiar si de institutii financiare internationale. Invitatiile pentru aceasta intalnire oficiala a sefilor de state si de guverne ale celor mai importante 20 de state industrializate si in dezvoltare din lume au fost lansate in urma cu doua luni de George W. Bush, moment cand cea mai mare criza ce a lovit economia mondiala de la Marea Depresiune pana astazi erupea si isi facea simtita din plin prezenta. In ultima perioada criza si-a intrat in drepturi si a contagiat state de pe toate meridianele. In aceste conditii Fondul Monetar International a previzionat la inceputul acestei luni ca anul viitor cresterea economiei mondiale va incetini la 2,2%, valoare care in opinia fondului desemneaza intrarea in recesiune. Vazuta ca o replica a intalnirii de la Bretton Woods din 1944 ce desena arhitectura sistemului financiar dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, summit-ul de la Washington de la sfarsitul acestei saptamani marcheaza lansarea unui proces de la care liderii mondiali se asteapta sa rescrie cartea de reguli a sistemului financiar mondial. Asteptarile de la aceasta intalnire sunt impartite. Daca unele guverne au lasat mai jos stacheta asteptarilor, altele au adaugat pe agenda de discutii subiecte precum schimbarea climatica sau politica comerciala. Cancelarul german Angela Merkel a cerut “mai multa transparenta” si “un set de principii mai bine pus la punct”. Presedintele francez Nicolas Sarkozy a propus un rol semnificativ mai important pentru Fondul Monetar International, condus de politicianul francez Dominique Strauss-Kahn. O “noua intalnire ca aceea de la Bretton Woods”, a spus presedintele francez trebuie sa conduca “la un nou capitalism”. Summit-ul prezinta insa un grad ridicat de risc, si anume posibilitatea unei puternice disparitati in viziuni intre Statele Unite si celelalte state cheie ale G20, in conditiile in care europenii vor incerca sa forteze o reglementare mai putin flexibila a sistemului, comparativ cu ceea ce SUA considera necesar. In acelasi timp, economiile emergente puternice precum China, Rusia si Brazilia este posibil sa ceara o crestere a rolului lor in noua arhitectura financiara mondiala. Casa Alba a declarat ca in timpul summit-ului se vor stabili o serie de principii ce vor reprezenta baza de constructie a viitorului sistem, detaliile arhitecturale fiind amanate pentru o alta intalnire. Printre aceste principii s-ar putea numara ridicarea plafonului rezervelor de capital ce au precipitat actuala criza a creditelor prin faptul ca au permis bancilor sa isi asume riscuri excesive si sa adune datorii uriase. Agentiile de rating internationale ar putea fi supuse unor cercetari mai ample, iar organele nationale de supraveghere bancara ar putea fi orientate spre o cooperare mai stransa cu omoloagele lor. In plus, pe ordinea de zi se afla si destramarea paradisurilor fiscale si supravegherea mai atenta a sectoarelor financiare ce au reusit sa evite cu succes reglementarile, un exemplu concludent fiind cel al fondurilor de hedging. Cu toate acestea este putin probabil ca toate aceste expectative sa se concretizeze. La putin peste opt saptamani de la falimentul Lehman Brothers, este clar ca perspectivele unei reforme financiare globale sunt limitate. Pentru a proteja suprematia Wall Street-ului, Statele Unite doresc sa ramana forta dominanta a pietelor de capital. Statele Europei sunt inca o data puternic divizate de interese divergente. Iar in ceea ce priveste statele in dezvoltare precum China si India, acestea sunt doar partial interesate de a lua parte la eforturile deosebite de restructurare a sistemului. Guvernele, bancile centrale si legislaturile din intreaga lume au adoptat deja masuri fara precedent intr-o incercare de a stabiliza sistemul financiar, dintre acestea cele mai importante fiind reducerile coordonate ale ratelor de referinta si pachetele financiare in valoare de miliarde de dolari menite sa salveze bancile aflate la ananghie.   G20 – grupul celor mai importante 20 de economii ale lumii Grupul celor 20 cele mai importante state din punct de vedere economic (G20) a fost infiintat in 1999 si a avut ca menire intalnirea sistematica a reprezentantilor celor mai importante economii industrializate si in dezvoltare pentru a discuta aspecte cheie ale economiei globale. Intalnirea inaugurala a grupului a avut loc la Berlin, pe 15-16 decembrie 1999, si a fost gazduita de ministrii de finante ai Germaniei si Canadei, cea de-a doua fiind prima tara ce a detinut presedintia grupului. In momentul de fata presedintia este detinuta de Brazilia. G20 este un important forum informal ce promoveaza dialogul deschis si constructiv intre statele industrializate si cele cu piata emergenta, in domenii cheie ce privesc dezvoltarea economica si stabilitatea sistemului financiar. Grupul a fost creat ca raspuns atat la criza financiara de la sfarsitul anilor ’90, cat si la faptul ca pietele emergente cu rol cheie in economia globala nu erau incluse de o maniera adecvata in forurile globale economice si de guvernare. Din G20 fac parte 19 state – Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franta, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii – si Uniunea Europeana, reprezentata de statul ce detine presedintia Consiliului si de guvernatorul Bancii Centrale Europene. La intalnirile Grupului celor 20 participa si directorul executiv al FMI si presedintele Bancii Mondiale, precum si presedintii FMI si ai Comitetelor Financiare si de Dezvoltare ai FMI si BM. Grupul reuneste astfel state din toate regiunile lumii, ce reprezinta aproximativ 90% din PIB-ul mondial, 80% din comertul mondial si doua treimi din populatia lumii.