Suzie vine la birou la ora 8 dimineata. Receptionista o intamplina cu un zambet larg, ii spune pe nume asa cum ii place ei – Suzie, nu Susan – si impreuna poarta o scurta conversatie. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa: 1/0.



Dupa ce trece de receptionista se indreapta spre lift ale carui usi incep sa se inchida. Se grabeste spre lift stiind ca daca il pierde acum va mai avea mult de asteptat pana va veni din nou. Pare ca nu va avea sanse sa il prinda, dar in ultimul moment o mana opreste usile sa se inchida. Se redeschid usile, iar Suzie multumeste doamnei care a tinut liftul pe loc pentru ea. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa: 2/0.



Cateva minute mai tarziu, Suzie ajunge la biroul si incepe sa-si citeasca e-mail-ul. Printre mesaje este si unul de la colegul sau George, care nu se numara printre favoritii sai. Chiar inainte de a deschide mesajul stie la ce sa se astepte: plangeri. Dar, ca si cum ar incerca sa o pacaleascu, mesajul lui George incepe cu cateva cuvinte despre cat de greu a fost traficul in drum spre birou. Apoi, brusc incepe o tirada despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca echipa abia se misca, de parca ar inota impotriva curentului. “Da, sigur!”, spune Suzie. Ea stie ca negativitatea constanta a lui George este un factor care ii afecteaza productivitatea, iar citirea mesajelor lui nu este cel mai potrivit mod de a-ti incepe ziua. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa: 2/1.



In loc sa-si verse propriile frustrari asupra altora, Suzie decide sa-si ia o ceasca de cafea si sa se calmeze. In camera special amenajata se intalneste cu Amy, una dintre cele mai bune prietene ale sale. Aceasta ii zambeste si ii spune imediat ca ii plac pantofii pe care ii poarta. Mai stau de vorba 10 minute, iar Suzie incepe sa se simta mult mai bine. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa: 3/1.



Discutia cu Amy a facut-o pe Suzie sa piarda notiunea timpului. Brusc isi da seama ca mai are putin si intarzie la sedinta de la 8,30. Pe masura ce se indreapta catre sala de sedinte, incepe sa aiba un sentiment de vinovatie. Aproape niciodata nu intarzie la intalniri. In cele din urma intra in sala de sedinte cu sapte minute intarziere dupa ceasul sau. Seful lui Suzie se afla deja in sala impreuna cu alte cinci persoane care prezinta diverse rapoarte. Toata lume a venit la timp, iar sedinta a inceput la ora 8,30. Primul lucru pe care il face Suzie inainte de a se aseza este sa isi ceara scuze fata de ceilalti Atunci seful spune: “Ei bine, acum putem sa incepem, cu zece minute mai tarziu decat era programat”. Replica vine ca o lovitura de cutit pentru Suzie. Ea oricum se simtea prost pentru ca a intarziat, iar replica sefului sau nu a facut decat sa-i adanceasca sentimentul de vinovatie. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa: 3/2.



In decurs de 30 de minute, Suzie, unul dintre cei mai buni angajati, a avut trei interactiuni pozitive si doua negative. “Suna bine? Ei bine, nu este foarte bine pentru ea si nici pentru altcineva din cadrul acelei organizatii. Managerii trebuie sa fie constienti de faptul ca daca nu se straduiesc dimineata, astazi si in fiecare zi ca Suzie sa aiba mai multe interactiuni pozitive, s-ar putea ca in curand sa aiba in mainile lor un angajat ?dezajangajat?, sau, mai rau, ar putea sa isi piarda cei mai buni oameni”, spune Tom Rath, directorul global al departamentului de dezvoltare a abilitatilor din cadrul companiei Gallup si coautorul cartii “Cat de plina este galeata – strategii pozitive pentru viata si munca”.





Raportul magic



El sustine ca in ultimii ani, oamenii de stiinta au facut studii legate de impactul interactiunilor pozitive si negative asupra vietii personale si a celei profesionale. Acestia au descoperit ca raportul dintre cele doua tipuri de interactiuni poate fi utilizat in prezicerea – cu o remarcabila acuratete – evenimentelor, de la performanta la locul de munca, pana la divorturi.



“Cercetarea a pornit de la notele psihologului John Gottman referitoare la raportul interactiunilor pozitive – negative in cadrul casniciei. Pentru ca se indoia de ?ratia magica?, impreuna cu colegii sai a incercat sa prezica viitorul a 700 de cupluri – daca vor ramane impreuna, sau daca vor divorta – notand interactiunile pozitive si negative care se produc in decursul unei discutii de cate 15 minute cu fiecare dintre soti. Zece ani mai tarziu, datele au aratat ca oamenii de stiinta implicati in acest proiect au prezis divorturile cu o acuratete de 94%”, spune Tom Rath.



Dar, cat de relevant este acest raport in viata organizatiilor? “Un studiu recent realizat de psihologul Barbara Fredrickson si matematicianul Marcel Losada a aratat ca echipele cu un raport interactiune pozitiva – interactiune negativa de 3/ 2 sunt mult mai productive decat grupurile de lucru care nu ating acest raport. Studiul lor a mai relevat faptul ca limita maxima pentru raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa este de 13/1. Cand se depaseste acest raport, este cel mai probabil ca lucrurile se vor inrautati – un optimism dus la extrem poate fi neproductiv in unele cazuri”, mai spune expertul Gallup.



Managerii nu ar trebui sa-si faca griji legate de depasirea acestei limite. Nivelul emotiilor pozitive din cadrul organizatiilor nu este in cele mai multe cazuri unul foarte ridicat si exista destul loc pentru imbunatatiri.



“Ganditi-va ce efect ar avea asupra lui Suzie, sosita la sedinta cu intarziere, o replica de genul ?Nu-i nimic!? sau cateva cuvinte de incurajare. Raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa ar fi ajuns la 4/1. Este un angajat valoros, nu intarzie aproape niciodata si seful ar fi putut sa ii mai ridice moralul. Si in loc sa stea in sala de sedinta apasata de sentimentul de vinovatie, Suzie ar fi putut veni cu cateva idei noi in cadrul discutiei. Poate ca ar fi reusit sa inspire pe altcineva si poate ca ar fi reusit sa raspandeasca in jur energia sa pozitiva”, mai spune Tom Rath.



Atunci cand liderii unei organizatii au emotii pozitive, ceilalti au tendinta sa faca la fel. Liderii pozitivi nu stau si asteapta ca lucrurile sa se imbunatateasca de la sine. Din contra! Atunci cand un lucru este bine facut, ei recunosc si atrag atentia asupra lui. Aceasta atitudine ar putea ridica raportul interactiune pozitiva – interactiune negativa la nivelul intregii organizatii si, ca urmare, productivitatea va creste.



“Ken, presedintele unei mari organizatii spune ca emotia pozitiva este arma lui secreta ca lider. El calatoreste foarte mult mergand la birourile locale ale companiei. Si nu face acest lucru pentru a-si spiona angajatii sau pentru a-i controla, ci pentru a le ridica moralul. Inainte de a se opri la unul dintre birouri, Ken trece in revista toate succesele si realizarile pe care le-au avut persoanele care lucreaza acolo. Imediat ce ajunge la biroul respectiv, Ken ii felicita pe toti cei care au avut realizari remarcabile, indiferent daca sunt personale sau profesionale – ii felicita pe cei care s-au casatorit de curand, care au avut un copil sau pe cei de la departamentul de realtii cu clientii. Replica lui favorita este: ?Am auzit ca te vorbeste lumea de bine!?”, spune expertul Gallup. Lui Ken ii place sa vada cum energia pozitiva se propaga in grupul respectiv. Astfel a realizat ca poate “face lumina” intr-o cladire de birouri doar cu cateva cuvinte energizante.





Ce poate face atitudinea pozitiva



Liderii pozitivi cresc in mod voit nivelul emotiilor pozitive in cadrul organizatiilor. Ei aleg aceasta cale nu pentru ca este un lucru “dragut” facut de dragul ridicarii moralului, ci pentru ca ii conduce spre o crestere impresionanta a productivitatii.



Tom Rath spune ca studiile au aratat ca organizatiile care au lideri pozitivi au echipe:



* cu atitudini pozitive;



* multimite de jobul lor;



* mult mai dedicate;



* cu performante imbunatatite.





Cum se diferentiaza acest tip de lideri de restul? In loc sa fie preocupati de ceea ce pot obtine de la angajatii lor, liderii pozitivi cauta oportunitati pentru a investi in oricine lucreaza pentru ei. Ei vad fiecare interactiune cu o alta persoana drept o oportunitate pentru a creste emotiile pozitive ale acesteia.