Literaturizare...

Autorul, care are un mod prozaic de a intelege existenta, se straduieste in zadar sa isi compuna o atitudine romantica.
Un scriitor adevarat transforma viata in literatura. Un fals scriitor o literaturizeaza. In aceasta a doua situatie se afla Ion C. Stefan, autorul romanului Sub semnul trandafirului (prima parte dintr-o constructie mai ampla, Lumina din oglinda), aparut recent la Editura Arefeana din Bucuresti, cu o prefata elogioasa si bombastica semnata de Cristina Stefan.
Autorul, care are un mod prozaic de a intelege existenta, se straduieste in zadar sa isi compuna o atitudine romantica. Se observa ca ramane, in fond, un om calculat, fara imaginatie. Personajul in care se proiecteaza, Nelu, se chinuie, fara succes, sa se poarte delicat-poetic cu iubita lui, Doinita. Seamana in aceasta privinta cu cineva care foloseste pentru prima data, la masa, cutitul si furculita si transpira din cauza efortului facut.
Doinita este fecioara si se opune cand el o “impinge usor spre recamierul din apropiere”. Nelu isi depaseste frustrarea si ii declara intr-un stil functionaresc-ceremonios:
“- Te inteleg! Nu e cadrul adecvat unei astfel de nuntiri! Te rog sa ma ierti ca m-am aprins atat de pe neasteptate! Tu meriti mai mult si mai altfel…”.
Zis si facut. Dezvirginarea Doinitei este programata pentru o data ulterioara, iar Nelu se ocupa cu o seriozitate ridicola de pregatirea logistica a evenimentului. El beneficiaza de colaborarea unui prieten casatorit, Matei, care ii explica tacticos, cu o generozitate meschina:
“- La noi este locul potrivit, dupa cum ti-am mai spus, desi nu avem decat o mica garsoniera, cu un aragaz si o masuta pe hol, unde va puteti prepara o cafea, iar intr-o nisa, special amenajata, va puteti spala… Dormitorul este micut si placut, l-a ornat Aurora cu portrete de artisti, cantareti, sportivi… Numai oameni frumosi, care te indeamna la dragoste… Sub privirile lor, adica… devii mai indraznet. Apoi tot Aurora va avea grija sa puna niste cearceafuri, fete de perna si prosoape curate… Tu vezi, cumpara ceva de protocol!”.
Pentru ca Nelu nu intelege ce inseamna “ceva de protocol”, Matei ii schiteaza si lista de cumparaturi: “o sticla de sampanie, niste mezeluri bune, cascaval, dulciuri…”
Din nefericire, Matei nu precizeaza si sortimentul de cascaval care trebuie cumparat pentru asemenea ocazii. Si nici nu ii spune lui Nelu daca, in absenta cascavalului, ar fi bun si svaiterul.
Adevarul este ca, fara svaiter, nici o dezvirginare nu are farmec.