Întâi a fost „Copacul cu poezie al Irinei Mavrodin”, realizat în colaborare cu designerul Radu Vișan. La MNLR, în anul 2011, cu ocazia Târgului Național al Cărții de Poezie (TNCP) și a evenimentului Tu Nu Citești Poezie?, a fost lansat primul „copac cu poezie”. „Obiect ludic” asemănător bibliotecii, destinat depozitării literare, dar și jocului, Copacul cu Poezie este „un organism viu, materie însuflețită”. În crengile sale sălășluiește eul liric. Ales ca o reprezentare simbolică pentru valorile forței vitale, pomul cunoașterii aparține vieții, afecțiunii și dragostei, fericirii și deplinei sănătăți, prevestind dezvoltarea personalității când se umple de rod. Rodul lui în acest caz este poezia și comunicarea. Ca reprezentant al schimbării și reînnoirii, în cadrul TNCP, „Copacul cu Poezie” a fost un obiect, pretext de interacțiune și „comunicare ludică”, în relație sinestezică și materialitate asemenea volumului de poezie, dar extrem de diferit. Așa cum spunea poeta Irina Mavrodin „Mâna care scrie (desenează), cea care pictează, cea care sculptează etc. sunt instrumentul prin care hazardul se transsubstanțializează în necesitate, iar necesitatea se regăsește în hazard.” În sensul acesta, mâna artistului este o mână instrumentală, iar designul copacului s-a născut dintr-o necesitate dar și din hazard, punte în timp și spațiu între un „utilizator” de poezie (cititor) și autorul ei, în-ființarea copacului cu poezie săvârșindu-se într-o dublă determinare: cea a trebuinței și a neașteptatului (hazardart), dar și a comunicării.
Începând din 2011 și până astăzi, Copacul cu Poezie, obiect pretext de comunicare lirică, își propune, în această însumare poetică care este „Livada cu Poeme”, să marcheze în fiecare an, împreună cu MNLR și Filiala București Poezie a U.S.R., Ziua Internațională a Poeziei cât și venirea primăverii (21 martie – echinocțiul de primăvară).
Ziua Internațională a Poeziei se aniversează pe 21 Martie a fiecărui an și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, „Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.
În Pasajul Universității au fost amplasați 16 copaci (oranj, mov, verde, turcoaz, galben, roșu), care alcătuiau „Livada cu poeme”. Fiecare copac era constituit din 4 segmente, rezultat al intersecției dintre 2 planuri. În orificiile a 2 segmente au stat poeziile unui poet în viață; pe celelalte 2 – un poet aflat în Raiul literaturii. Fiecare copac prezenta o poezie cu pereche. În acest sens, câte un poet a citit din poezia lui, dar și din poezia unui poet canonic. Au fost prezentați cu precădere poeții orașului București. Fiecare dintre copaci ascundea în crengile sale poeme pe care trecătorii și participanții le puteau citi sau pleca cu ele.
10 copaci au fost destinați pentru 10 poeți pereche: 1. Dan Mircea Cipariu – Traian T. Coșovei, 2. Florin Iaru – Ion Stratan, 3. Horia Gârbea – Ioan Flora, 4. Eugen Suciu – Augustin Frățilă, 5. Paul Vinicius – Alexandru Mușina, 6. Ioana Nicolaie – Cristian Popescu, 7. Ioan Es Pop – Mariana Marin, 8. Adrian Suciu – Iustin Panța , 9. Octavian Soviany – Mircea Ivănescu, 10. ioana craciunescu andrei bodiu
Au participat actorii: Claudia Drăgan, Raluca Grumăzescu, Cristi Dionise, Sebastian Vâlcea.Muzica: Cvartet Cromatic – Alexandra Rogalski (vioară), Alexandra Milea (vioară), Ana-Maria Nicolae (violă); Emese Achim (violoncel).
Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Regia: Mihai Lungeanu. Art Director: Andra Vișan. Concept Designer: Radu Vișan.
2 copaci au fost rezervați debutanților iar 4 copaci au fost rezervați pentru Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Nichita Stănescu, George Bacovia. Fiecare din acești 4 copaci au fost însoțiți de câte un șevalet cu portretele poeților și adresele caselor lor memoriale.