Incantati de cat de multe ne ofera calculatorul de pe propriul birou, nu ne dam seama adesea cat de vulnerabili am devenit.
Pe langa accesul rapid la informatie (marfa cea mai de pret a lumii contemporane) sau posibilitatea de a face afaceri ( uneori uriase, de neconceput in economia traditionala), cordonul informational dintre computer si lume aduce si nenumarate probleme.
Te trezesti cu sute de mesaje e-mail care nu te intereseaza. Hackerii pot intra oricand sa-ti citeasca fisierele confidentiale sau sa-si cumpere ce le doreste inima cu propriii tai bani de pe card-ul bancar.
E ca si cum cineva ti-ar cotrobai prin documentele secrete, ti-ar deschise seiful si si-ar lua cati bani doreste sau gaseste. Sau, din cauza unui virus sosit din neant, rezultatele muncii tale de sute de ore, stocate in computer, sa se duca pe apa sambetei.
Dincolo de nervi, toate acestea inseamna bani. Foarte multi bani. Nimeni nu este imun la atacurile cibernetice, fie el presedinte de stat, presedinte de companie IT sau biet contabil.
Dincolo de sursa de stiri amuzante sau de senzatie, atacurile cibernetice reprezinta acum una dintre cele mai acute probleme ale omenirii. Dovada, implicarea Comisiei Europene, a Departamentului Justitiei din SUA, a marilor firme internationale de asigurari. (Victor Kapra)
Sunteti victima hackerilor ? Sunati-va agentul de asigurari !
La inceputul acestui an, aproximativ 27.000 de persoane ( dintre care multe erau conducatori ai lumii) au fost simultan victimele unui atac al hackerilor, in timpul Forumului Economic Mondial de la Davos, in Elvetia.
Intens mediatizat la momentul respectiv, atacul piratilor electronici a numarat printre victime pe presedintele Microsoft, Bill Gates, si pe fostul Secretar de Stat al Statelor Unite, Madeleine Albright.
“Prada” a inclus seriile cartilor de credit si a pasapoartelor pentru aproximativ 1.400 persoane precum si blocarea bazei de date a Forumului.
A fost genul de eveniment pe care majoritatea oamenilor il considera de mica importanta, chiar amuzant, daca se iau in considerare numele unora dintre victime. Cui nu i-ar placea sa-si inchipuie cum un celebru presedinte de companie sau politician incearca sa explice la telefon companiei de carti de credit ca nu a cumparat 50 de ceasuri Rolex deodata, chair daca se afla in Elvetia?
Insa Emily Freeman, vicepresedinte al Marsh Inc. – unul dintre cei mai cunoscuti brokeri de asigurari, cu sediul in New York – are o perspectiva complet diferita asupra atacurilor de acest gen.
“Atunci cand oamenii se gandesc la hackeri, ei isi inchipuie copii de 12 ani scriind din plictiseala virusuri de genul Anna Kournikova sau pentru a-si face numele cunoscut.
Exista insa si alti hackeri, oameni organizati si care fac pagube importante, incercand sa fure date secrete si numere de carti de credit. Aceste fapte nu sunt doar neplaceri”, spune Freeman.
Atat Marsh, cat si alte companii importante de asigurari incearca in momentul de fata sa atentioneze lumea in privinta haosului pe care il pot provoca atacurile hackerilor. In plus, ei incearca sa promoveze un produs proaspat conceput: asigurarea impotriva atacurilor piratilor electronici.
Freeman spune ca numarul incidentelor de piraterie electronica este practic imposibil de evaluat, deoarece multe firme, temandu-se de publicitatea negativa asociata unui asemenea eveniment, pur si simplu nu anunta ca sunt sau au fost victimele hackerilor.
Exista insa date partiale ce pot releva gravitatea problemei. Astfel, la jumatatea anului trecut, Computer Security Institute (CSI) a publicat un studiu efectuat asupra a 643 companii ce activeaza in spatiul virtual.
Conform datelor CSI, aproximativ 90% dintre repondenti (majoritatea companii importante sau agentii guvernamentale) au declarat ca au fost victimele unor atacuri de diverse naturi.
Unele dintre acestea erau, foarte adevarat, evenimente asociate cu activitatea bazata pe Internet: virusuri, angajati care abuzau de conexiunea la Internet sau furturi minore.
Trei sferturi dintre evenimente erau insa atacuri in toata puterea cuvantului, cum ar fi frauda financiara, intrari neautorizate in sistem si atacuri de tip denial-of-service (atunci cand serverul unei firme este “inundat” cu comenzi-fantoma si se blocheaza, neputand onora cererile reale).
Dintre companiile supravegheate, 74% au admis ca au inregistrat pierderi financiare, insa numai 42% le-au putut cuantifica. Totalul pierderilor a fost de 265,5 milioane de dolari.
Potrivit studiilor internationale, majoritatea atacurilor sunt indreptate asupra integritatii bazelor de date ce contin numere de carti de credit.
“In ultimii ani, eram ingrijorati atunci cand venea vorba sa comandam ceva prin Internet, cu cartea de credit. Asemenea comenzi sunt insa efectuate in conditii de siguranta destul de ridicata”, spune Dan Hunter, profesor de drept la Universitatea Wharton din SUA.
“Este inca mult mai probabil ca un hacker sa intre in baza de date a unui site e-commerce si sa ia sute sau mii de numere de carti de credit, decat sa instaleze un filtru inaintea unui site, cum ar fi de exemplu Amazon.com”, a adaugat Hunter.
Ca broker de asigurari, Marsh Inc. nu emite polite de asigurare. Creeaza insa produse de securizare si cauta companii care sa le adopte. Acum doi ani, Marsh a dezvoltat un produs numit NetSecure, a carui prima versiune a fost destinata companiei IBM. “Pana in prezent, Zurich Insurance Group si Lloyd’s of London au subscris pentru NetSecure”, declara Freeman.
Marsh a creat insa si alte tipuri de instrumente. Unul dintre acestea este un limbaj special pentru politele altor asiguratori, cum ar fi AIG si Chubb. Limbajul ofera variante diferite de securizare, tinzand spre cele din NetSecure.
In general, asigurarea poate acoperi urmatoarele evenimente: atacuri externe ale unor virusuri, ce pot intrerupe sau ingreuna activitatea de e-commerce; folosirea neautorizata a unui computer din sistemul companiei; furtul unor informatii confidentiale, de catre persoane din interiorul sau exteriorul organizatiei; santaje; atacuri de tip denial-of-service si asumarea raspunderii in cazul unor actionari in instanta. (Cristian Iovitu)
Spamming – pro sau contra?
Nu te-ai trezit niciodata cu casuta postei electronice bombardata de tot felul de e-mail-uri de la persoane mai mult sau mai putin necunoscute? Nu ti s-a parut o situatie frustranta, ca si cand ti-ar fi fost invadat spatiul personal?
Ei bine, de-acum poti sa rasufli usurat. Cineva, acolo sus (a se citi Comisia Europeana) se gandeste la tine, adica incearca sa reglementeze situatia.
Un studiu al Comisiei Europene efectuat in ianuarie a.c. arata ca, lasata nereglementata, problema e-mail-urilor comerciale nesolicitate (cunoscuta sub denumirea de spamming) ar putea sa ia amploare si sa incarce (la propriu) casutele postale ale utilizatorilor de Internet din toata lumea.
Numai pentru a downloada acest gen de mesaje utilizatorii ar trebui sa cheltuiasca 9,4 milioane USD calculate in costuri de conectare si telefonie. Ca sa nu mai vorbim de iritarea pe care ti-o provoaca primirea unor mesaje nesolicitate si nedorite, care de cele mai multe ori sunt si agresive.
Studiul afirma ca in viitorul apropiat aproximativ toate firmele care isi fac reclama prin e-mail vor dispune de capacitatea de a trimite rapid in jur de 100 milioane e-mail-uri pe zi.
Facand un calcul simplu, chiar daca numai 200 de firme ar avea aceasta posibilitate, ajungem la astronomica suma de 20 de miliarde de mesaje e-mail care ar putea fi trimise utilizatorilor.
In acest scenariu, ipotetic totusi, fiecare utilizator de internet ar urma sa primeasca in medie 60 de e-mailuri comerciale pe zi, pentru care i-ar trebui cam o ora numai ca sa le deschida, nemaipunand la socoteala e-mailurile multimedia, care au nevoie de mai mult timp pentru incarcare, sau timpul necesar citirii lor.
ai daca ne apucam sa facem un calcul pe baza tarifelor de conectare la Internet (abonament de aproximativ 11 USD pentru 10 ore de conectare pe luna plus costurile telefonice) la o rata medie de transfer de 108 Kb/minut ajungem la un cost de 28 USD pe an numai pentru a downloada 15 mesaje pe zi.
Cateva directive adoptate de UE in ultimii cinci ani incearca sa protejeze consumatorii de marketingul electronic nedorit. Potrivit acestora, obligatia de a se proteja impotriva e-mail-urilor nedorite cade sub incidenta utilizatorilor de internet.
Pe de alta parte, decat sa stai sa astepti ca forurile superioare sa voteze legi care oricum nu iti garanteaza ca firmele vor inceta sa-ti trimita mesaje nedorite, mai bine apelezi la softuri specializate pe care le poti downloada gratuit de pe internet:
In aceasta situatie este destul de interesant de observat rata de raspuns la aceste e-mailuri. In mod obisnuit, numai 0,2% din persoanele care primesc mesaje nesolicitate acceseaza adresele firmelor care isi promoveaza produsele si serviciile in acest mod.
Un procent absolut normal, as spune, in conditiile in care mare parte din destinatari se protejeaza impotriva spammingului cu softuri de genul celor enumerate mai sus, iar o alta parte importanta a acestora sterg, pur si simplu, mesajul inainte de a-l deschide.
Exista, insa, si companii care isi fac promovarea intr-un mod destept, dupa analize atente de piata, ajungand la rate de raspuns intre 8,2 si 22,2%. Cheia succesului? O foarte atenta studiere a clientului, a nevoilor sale si un grad ridicat de personalizare a mesajului.
Oricum, reglementat sau nu, spammingul ne va mai face viata amara catva timp de-acum incolo. Ca sa nu mai vorbim ca la noi este inca departe de a fi atins apogeul. (Miruna Georgescu, apropo.ro)
90% dintre firme, afectate de atacuri electronice
Aproape 90% dintre companiile din Statele Unite s-au confruntat cu cel putin un atac cibernetic in anul 2000, potrivit unui studiu efectuat de FBI asupra delictelor electronice si prezentat in aceasta saptamana la simpozionul “re.inventing.business” de Dan Garlasu, oficial al companiei Cisco Systems.
Potrivit acestui studiu, mai mult de o treime dintre companii au raportat in anul 2000 intre 2 – 5 incidente, in timp ce 20% din totalul firmelor au inregistrat peste 10 atacuri electronice in aceasta perioada.
In circa 55% din cazuri, accesul neautorizat s-a produs din interiorul companiei. Studiul a fost realizat pe baza raspunsurilor a 643 de companii.
Pierderile cumulate a mai putin de jumatate din companiile intervievate (273) – din cauza acestor atacuri – se ridica la peste 260 de milioane de dolari numai in anul 2000. Sabotarea datelor sau a retelelor au generat o pierdere de 27 de milioane de dolari pentru 61 de companii. In 26% din cazurile de delicte electronice raportate au fost furate sau s-a incercat obtinerea de informatii confidentiale.
Potrivit studiului citat, in 85% din cazurile de delicte electronice calculatoarele companiilor au fost contaminate cu virusi. Accesul la Internet a fost considerat in aproape 80% din cazuri ca o posibilitate de abuz (acces la pornografie, software pirat, utilizarea ilegala a sistemelor de email etc)
Fraudele financiare au fost printre principalele surse de pierderi pentru companii, cu peste 55 de milioane de dolari pierderi raportate de 53 de firme in aceasta perioada.
Statele Unite detin primul loc si intr-un clasament al fraudei pe Internet cu carti de credit, cu peste 60% dintre atacuri generate de pe teritoriul sau, potrivit unui studiu al companiei daneze PBS care se ocupa cu dezvoltarea de infrastructura si solutii IT pentru institutiile bancare si cu procesarea electronica a platilor si a transferului de informatii.
Potrivit oficialilor PBS aceasta situatie se datoreaza faptului ca nu exista la nivel mondial un sistem unic acceptat de securitate a tranzactiilor pe Internet. “In prezent, marile companii emitente de carduri propun in Europa sistemul SET (Secure Electronic Transactions), insa acesta nu a fost inca introdus si in Statele Unite.
Iar firmele europene care vand pe Internet nu pot sa il impuna ca standard de acceptare a cartilor de credit pentru ca astfel ar pierde o piata importanta”, au declarat oficiali ai PBS. Compania asigura tranzactii anuale de 450 de milioane de dolari. (Cosmin Ghinea)