După o perioadă în care pe piețe s-au acumulat tensiuni din cauza “războiului” dintre republicani și democrați pe tema majorării plafonului de îndatorare al guvernului SUA și a măsurilor incomplete luate în Europa pentru a opri criza datoriilor suverane, bursele de pe cele două maluri ale Atlanticului au cedat joia trecută, scăzând cu peste 3 procente. Dacă nu era de ajuns, agenția de rating Standard & Poor’s a lansat vineri, după închiderea burselor americane, o adevărată bombă: a retrogradat ratingul Statelor Unite.
Agenția a penalizat datoriile și deficitul prea mari ale Statelor Unite, dar și instabilitatea de pe scena politică de la Washington.
Deși au avut un weekend întreg la dispoziție pentru a veni cu măsuri care să îi liniștească pe investitori, politicienii s-au mărginit la a minimiza efectele deciziei S&P, iar liderii țărilor G7 au dat un comunicat care spunea că autoritățile vor interveni pe piețe atunci când va fi nevoie.
Undele de șoc ale retrogradării ratingului s-au simțit imediat luni și au fost de amploare. Bursele americane au picat cu până la 6% pe fondul unui rulaj al pieței extrem de mare. Acțiunile Bank of America s-au prăbușit cu 20,3%.
În Europa, declinul de pe burse a fost mai mic, însă a adus acțiunile la minimul ultimilor doi ani, iar apele aveau să se tulbure și mai mult mai târziu.
Marți, într-o atmosferă de calm aparent, acțiunile americane și europene au urcat, investitorii orientându-se spre titlurile ale căror valori s-au redus substanțial în zilele anterioare și încercând să digere mesajele transmise de banca centrală americană (Fed) privind economia. Șeful Fed Ben Bernanke a anunțat că va menține dobânzile la zero pentru încă doi ani, dar nu a indicat dacă ar lua în considerare o nouă rundă de măsuri de stimulare a economiei prin injectarea de lichidități. Unii investitori au înțeles din acest mesaj că guvernul SUA nu mai are pârghii cu care să ajute economia să crească.
Tot luni a început să se răspândească ideea că Franța ar putea fi următoarea mare economie care și-ar putea vedea tăiat ratingul de top. Adepții acestui scenariu consideră că statul francez va fi tras în jos de creșterea accelerată a datoriilor, de deficitele mari, de reducerea competitivității economiei și de rezistența populației și a clasei politice la reforme de amploare. Perspectiva reducerii calificativului francez este înspăimântătoare. Băncile franceze, cu poziții importante în sectorul bancar mondial, sunt puternic expuse la datoriile Franței. De asemenea, obligațiunile franceze au o răspândire mare în lume, iar Franța este unul dintre stâlpii care susțin zone euro.
Miercuri rana de pe burse se redeschide. Wall Streetul cade cu peste 4% din cauza temerilor că criza datoriilor din zona euro s-ar putea extinde la băncile franceze și revărsa către sectorul financiar american. În Europa, speculațiile de pe burse privind situația financiară precară a Société Générale și temerile privind capacitatea instituțiilor de credit franceze de a gestiona expunerea pe care o au la datoriile grecești au lovit din plin acțiunile băncilor, ceea ce a tras în jos piețele de acțiuni de pe întreg continentul. Presiunile de pe piețele financiare au fost influențate și de informații vehiculate de presă cum că planul zonei euro de a schimba datorii grecești deținute de sectorul privat scadente în 2020 va fi extins pentru a include obligațiuni cu scadența până în 2024.
În toată această panică a investitorilor, politicienii i-au lăsat pe bancherii centrali să se lupte cu piețele. BCE a venit în prima linie a luptei contra crizei și a început de luni să cumpere obligațiuni italiene și spaniole de pe piețele secundare în speranța că astfel va încuraja investitorii să achiziționeze aceste titluri, reducându-se astfel costurile de finanțare ale Italiei și Spaniei.
Ce învățăminte putem trage din această săptămână turbulentă?
“Învățăturile ar trebui trase nu doar din aceste turbulențe, ci din întregul mecanism cu care a fost gestionată criza, mecanismul care a împins permanent bulgărele care a devenit avalanșă”, răspunde analistul economic Aurelian Dochia. El dă exemplul creditelor ipotecare din SUA, care au devenit o povară pentru bănci, povară care a degenerat într-o criză financiară și apoi una economică globală care, în cele din urmă, a ajuns să pună în pericol chiar guvernele.
Analistul economic Laurian Lungu consideră că toate episoadele actualei crize au ceva în comun, “polarizarea ideologiilor politice și lipsa de greutate cu care se face convergența ideilor în ceea ce privește deciziile importante pentru economie”.
Lucian Anghel, economistul-șef al BCR, apreciază că piețele vor fi în continuare extrem de nervoase din cauza incertitudinii. El atrage atenția că bursele au tendința de a exagera, iar evoluția lor nu reflectă de cele mai multe ori factorii fundamentali. Lucian Anghel vede însă și oportunități în turbulențele de pe burse, făcând referire la faptul că în această perioadă investitorii pot cumpăra la preț redus acțiuni fără riscuri pe termen lung.