Mi s-a taiat rasuflarea, acum doua saptamani, in fata ilustratiei alese de Ioan Es. Pop pentru articolul din acest chenar: aâ¬oCheiul Dambovitei, Halele si Spitalul Brancovenesc la inceput de secol XXaâ¬? (unghiul fiind dinspre Podul Calicilor, vizavi de Tribunalul cel Mare).
Un perimetru pe care il traversam aproape zilnic (intre spatele Hanului lui Manuc, magazinul Unirea, inceputul Magistralei Nord-Sud, Banca Internationala a Religiilor si Bulevardul Unirii) si pe a carui cuprindere ierboasa, in jalnica, umilitoarea perspectiva de astazi a Casei Republicii, tronau candva Halele Centrale si Piata Mare.
(Hala de carne a fost terminata in 1872, cam in acelasi timp cu cea din Piata Amzei. In 1883 s-a construit Hala de fructe, in 1888 cea de peste, in 1899 cea de pasari, iar minunata Piata de flori, din fata bisericii Sf. Anton, langa Curtea Veche, data din 1885, instalata fiind pe locul stravechii Piete a zarafilor.
Piata Mare, numita inainte aâ¬opiata maghistratuluiaâ¬?, fusese prevazuta in Regulamentul Organic si avea sa se numeasca, dupa vremi, Piata Ghica, Piata Bibescu, in stanga si dreapta Dambovitei, mai tarziu Piata Unirii etc.).
Am tacut, va spun, minute in sir in fata imaginii, invadat fiind, brusc, precum eroul lui Suskind din aâ¬oParfumulaâ¬?, de amintirea fascinanta a zecilor de carlige de care atarnau uriase jumatati de vaci, a mormanelor de carne de porc taiate in fel si chip, a zecilor de metri de faianta insangerata, de zgomotul nenumaratelor toporisti si cutitoaie care ghilotinau intr-o fractiune de secunda cate-o halca, ori transau, tocau, marunteau, jupuiau, totul intr-un zumzet de o morbidete hipnotizanta.
Nimic nu poate descrie cu adevarat cruzimea stralucitoare a orgiei carnale dintr-o hala, frenezia atat de bestial-estetica, atat de narcotic-evisceranta in ecorseurile si anatomiile ei labirinticeaâ¬Â¦
Pentru mentalitatea bucurestenilor (inclusiv in anii aâ¬~60-aâ¬â¢70, cand coboram si eu cu tramvaiul 17 sau 12 de pe la Cutitul de Argint spre Filaret, pe 11 Iunie, la Gramont, pana jos, la poalele Mitropoliei, in fata Spitalului Brancovenesc, ca sa aâ¬oluam din hala o jumatate de miel de Pastiaâ¬?, sau cateva antricoate, aiurit completamente de agilitatea cutitarilor burtosi, infasurati in sorturi lungi de piele, si de butucii uriasi pe care-si etalau talentele chirurgicale), Hala Centrala a fost inca unul dintre semnele esentiale ale aâ¬oParisului balcanicaâ¬?.
Dupa cum zolistul aâ¬oVentre de Parisaâ¬?, cu sau fara a sa aâ¬oCour des miraclesaâ¬?, isi are oarecum corespondentul in bogata literatura a subteranelor Bucurestilor (prin care legenda spune ca se circula in radvan de la Curtea Veche pana la Mogosoaia, sau de la Mitropolie la padurea Herastrau etc.), Halele ofereau pe deplin imaginea populismului opulent, revolutionar, pitoresc-aluvionar, triumful carnalitatii atotmercantile. ai tot de Paris tineau, fireste, Halele.
Caut zadarnic, astazi, fotografii ale Halei Centrale. Mai degraba gasesti aâ¬oles forts des Hallesaâ¬? prin ghiduri pariziene, cu Napoleon si Revolutia, cu cele zece pavilioane noi, construite intre 1854 si 1866, cu Forum des Halles s.a.m.d., decat sa afli documentatie privind personalitatea, atat de controversata in epoca, a antreprenorului francez Alexis Godillot, mare furnizor de echipament al lui Napoleon al III-lea, ca si al armatei romane, si caruia i-au revenit sume serioase pentru construierea halelor din Piata Mare.
Cine va finanta editarea unui album de stampe cu aâ¬oPantecele Bucurestiloraâ¬?, cu Spitalul Brancovenesc si Curtea Veche, cu Halele si fosta piata a zarafilor, cu tigancile care forfoteau in Piata de Flori si cu tot ce dadea cruda stralucire a pustiului ierbos de astazi, din fata magazinului Unirea?
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar