Silviu Neguț
Geopolitica
Meteor Press Publishing
Silviu Neguț este geograf și analist geopolitic, profesor universitar, fost decan al Facultății de Relații Economice Internaționale la ASE, autor a zeci de cărți și studii geopolitice. În urmă cu șapte ani a publicat „Geopolitica, Universul puterii” . Această nouă ediție, mult îmbogățită, ne propune o privire asupra lumii în acest început de mileniu, o lume aflată într-o continua reconfigurare (dușmanii de ieri prietenii de azi, și invers), într-o vreme în care are loc translatarea sferei de interes a lumii dinspre Zona Atlanticului, care a dominat lumea timp de 500 de ani, spre zona Asia-Pacific, cea mai dinamică astăzi de pe întreg mapamondul.
„Deși capitolele și subcapitolele nou introduse au schimbat, cred – spune autorul –, destul de radical structura lucrării anterioare, este de precizat că acestea doar au îmbogățit-o și nuanțat-o, nu au anihilat-o: au rămas toate conceptele prezentate anterior și toate capitolele, acestea fiind doar actualizate, completate și, în unele cazuri, nuanțate. Au fost păstrate, prin urmare, subdiviziuni precum Ce este Geopolitica?, Conceptele geopolitice (putere – mare putere, structurile de putere, sferele de influență, ideologia, stare conflictuală – război, punct geostrategic – zonă geostrategică, panism etc, precum și exemplele de mari puteri din Antichitate până în zilele noastre), Statul – cel mai vechi actor de pe scena mondială, Europa între integrare și fragmentare, Raportul Religie – Geopolitică, De la lumea unipolară la lumea multipolară, România în context geopolitic european și mondial. S-au făcut, în schimb, completări, în unele cazuri substanțiale, la unele concepte, precum hegemonie, putere (inclusiv suita putere dură – putere blândă – putere inteligentă), multipolaritate, conflicte, autonomizare, mari puteri etc, au fost tratate și alte personalități care au marcat devenirea geopolitică a unor state, precum Charles de Gaulle, Konrad Adenauer, Helmuth Kohl, Franco, Juan Carlos I, Salazar, Vladimir Puțin și alții, au fost scoase în evidență manifestările geopolitice din ultima vreme ale marilor puteri etc.
În ceea ce privește partea integral nouă, ar fi de scos în evidență următoarele:
– identificarea și prezentarea școlilor geopolitice: franceză, germană, anglo-saxonă, nisă, japoneză, latino-americană, italiană și, evident, românească, îndeosebi prin personalitățile specifice și contribuția acestora Ia patrimoniul geopolitic, precum, doar exemplificativ, Jacques Ancel și Yves Lacoste, Otto Maull și Oscar von Niedermayer, Isaiah Bowman și Edvvard Nicolae I.utiwak, Piotr Savițki și Aleksandr Dughin, Golbery do Couto e Silva și Juan Guglialmelli, Fumimaro Konoe și Yosuke Matsuoka, Ernesto Massi și Carlo Jean, Ion Conea și Gheorghe I. Brătianu;
– tratarea puterilor regionale; în condițiile în care tot mai multe state dobândesc o serie de atuuri de putere și își creează o sferă de influență tot mai mare în jurul lor, acestea devin voci de care trebuie să se țină seama cel puțin atunci
– când sunt în cauză probleme care privesc regiunea în care se circumscriu, dacă nu și în altele. Am inclus aici 15 state de pe toate continentele locuite, de la Africa de Sud la Brazilia, India, Indonezia și Turcia, cu prezentarea, totodată, a personalităților politice care au jalonat drumul lor spre un asemenea rang;
– ca o urmare firească a acestei detașări a unor state din masa amorfâ a țărilor lumii, s- au cristalizai grupurile mondiale, pe lângă cel elitist (G8), configurăndu-se G20 (care a devenit tot mai vocal pe scena mondială, țintind eclipsarea lui G8), Next-Eleven, BRICS și altele, care, de asemenea, au fost tratate în lucrare;
– evenimentele din Ucraina (2014) au readus în atenție conflictele înghețate și, în consecință, au fost tratate câteva studii de caz: Cri.meea, Transnistria și insulele Diaoyu/Senkaku/ Tiaoyutui;
– într-un asemenea context 5-a impus abordarea de sine stătătoare a războiului gazoducțelor, care a dobândit noi conotații;
– au fost avute în vedere câteva regiuni geopoîitice total diferite din punctul de vedere al caracteristicilor, problematicii și actorilor implicați sau interesați, precum Zona Marii Negre, Regiunile polare și „Primăvara arabă”; cum miza geopolitică principală actuală și de perspectivă o constituie Eurasia, s-a considerat absolut necesară abordarea acesteia, inclusiv conceptele geopoîitice generate de ea.
În final, apare aceeași întrebare din Prefața la lucrarea precedentă; „în ce lume ne este dat să trăim la acest început de mileniu XXI?”
O lume mai bulversată decât oricând. Dar, spre ce fel de viitor ne este hărăzit să ne îndreptăm? Greu de răspuns…