Scrie regina Maria: “In cei douăzeci și doi de ani, câți am trăit impreună, am văzut castelul din Sinaia schimbându-se la față mai mult decât o dată. Necontenit regele născocea vreo imbunătățire, cu bucuria cu care părintele se bucura de sporul copilului său. Ceasuri intregi era el in stare să născocească prin mândrele incăperi unde an de an ingrămădise comori neprețuite. Picturi de maeștri vechi, mobile bătrâne, prețioase vase, covoare răsăritene și arme de felul cel mai rar. O viață și-o cheltuise ca să strângă toate aceste neprețuite lucruri căci era un om care trăia pentru alții, cheltuind numai puțin pentru el insuși”. Carol I a simțit nevoia ca tot ce adunase să fie văzut. De aici ideea de a deschide castelul publicului vizitator (avea modelul tatălui său, care deschisese larg porțile castelului Sigmaringen incă din 1867). Faptul se va intâmpla frecvent și după 1910. Dorința monarhului ca Peleșul să fie vizitat se va perpetua și după moartea sa, deși castelul n-a mai fost locuit cu regularitate, Ferdinand și Maria preferând Pelișorul, iar Carol II și Mihai Foișorul. Dar la Peleș erau găzduiți oaspeți de vază, iar Carol II l-a folosit pentru evenimente oficiale, in mod curent, el intrebuințând cabinetul de lucru al unchiului. Sumele ce se incasau, cu prilejul diverselor vizite, din 1920 au fost vărsate pentru operele de caritate ale reginei Maria. Mai târziu, după naționalizarea din 1948, castelul chiar va deveni muzeu (oficial din 1953). Deschis pentru publicul românesc, cu atât mai mult era deschis vizitatorilor străini, mai cu seamă celor de rang aristocrat, ca să nu mai vorbim de invitați. Printre cei mai de vază oaspeți, pe vremea lui Carol I, s-a numărat impăratul Franz-Joseph, in 1896, ocazie cu care e reinnoit tratatul României cu Tripla Alianță chiar la castel. Faptul e consfințit de un relief comemorativ datorat lui Jean-Jules Lecomte du Nouy și aflat in sala de marmoră. Oaspeți ii sunt lui Carol I principele Alexandru de Battenberg, al Bulgariei, mult prețuit de familia regală a României, țarul Ferdinand, urmașul lui Alexandru, deloc stimat la curte, regele Gustav al Suediei, reginele Ema a Olandei și Maria Theresa a Bavariei. La Peleș vin și sunt ospătați arhiducii Rudolf și Stephanie de Habsburg, in 1884, ca și Franz Ferdinand de Habsburg, in 1909, an in care vine la Peleș și Kronprințul Wilhelm al Germaniei. Din Istanbul vine Iussuf Izzedin, principele moștenitor al Imperiului Otoman. Familia regală română e vizitată la Peleș de marele duce Boris al Rusiei, de ducele Alfred de Edinborough, de Charlotte și Bernhard al III-lea de Sachsen-Meiningen și de numeroase alte rude ale familiei regale române. Prilej de satisfacție pentru suverani, mândri de bogățiile castelului și de frumusețea imprejurimilor. Tot la Peleș sunt găzduiți mulți dintre invitații reginei la manifestările sale culturale, mai ales la concerte (aproape zilnice susținute de regulă de regină la pian, G. Enescu, la vioară și Dinicu la violoncel). Principesa Maria a intâlnit la concertele reginei personalități ca Sarah Bernhardt, Catulle Mendes, Sarasate, Thibot, Hubermann… Tuturora, scria Maria, Carmen Sylva “știa să le prețuiască, să le deștepte simpatia și entuziasmul. Le inflăcăra imaginația cu vorbe de laudă, ii asculta cu răsuflarea oprită și revărsa asupra capetelor lor aprecieri pline de ințelepciune și toți plecau de lângă ea subjugați de farmecul ei”. Peleșul era departe de Europa dacă priveai harta acesteia, dar prin bogățiile sale și prin generozitatea și ințelepciunea unor suverani inzestrați cu har dinastic devenea parte a continetului și suflet al unei țări din ce in ce mai mult europene.

ION BULEI (n. in 1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma, director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezent este si director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor, al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiul de redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat in problematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participat la editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna a Romaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, a publicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe teme dintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primit Premiul Academiei Romane si Premiul special al Uniunii Scriitorilor. Cartea sa “Scurta istorie a romanilor” a aparut nu numai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri in franceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cu ordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.

Subiecte #Castelul Peleș#Regina Maria