Trienala de Arhitectură de la Lisabona găzduiește vineri 30 octombrie 2015, la orele 18, vernisajul expoziției “Luminile orientului latin – arhitectura unui principe român” și conferința omonimă susținută de profesorul arhitect Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București.
Cele două evenimente propuse de către ICR Lisabona Trienalei, aduc în atenție un moment de cumpănă în evoluția civilizației spațiului românesc. Domnind peste principatul românesc de la sud de Carpați, Constantin Brâncoveanu este de departe conducătorul din regiune cel mai îndeaproape supravegheat de administrația stanbuliotă, în condițiile în care domnia sa se suprapune perioadei în care otomanii pierd controlul asupra Transilvaniei și Banatului.
Principe ambițios, Brâncoveanu încearcă să acționeze pe trei planuri pentru a-și consolida domnia. Stabilizează administrativ și economic principatul, își legitimează din punct de vedere ideologic domnia prin afirmarea identității statale dintre Carpați și Dunăre (pe care o putem considera embrion al statului român de azi) și, nu în cele din urmă, încearcă în mod discret să ducă o politică externă proprie (îndrăzneală care îi va aduce în cele din urmă înlăturarea de pe tron și martiriul) menită să basculeze principatul de pe orbita levantină pe cea a națiunilor occidentale în afirmare.
Obiectul expoziției și conferinței de la Trienală este o analiză a celei de-a doua direcții menționate, prin prisma celor două paliere ale discursului legitimist al arhitecturii brâncovenești, cel aulic și cel de recurs la prestigiul și influența bisericii, un puternic pilon al oricărei puteri statale din acea epocă.
Pornind de la starea de lucruri existentă pe tărâmul arhitecturii din Țara Românească a acelei perioade – volet al înfloririi spirituale și economice din perioada strămoșului său Matei Basarab –, Brâncoveanu preia moștenirea meșterilor români macedoneni sosiți în secolele XIII și XIV, îmbogățită cu influențele romanice și gotice sosite din Transilvania, cele din Levant etc. și aduce, grație averii sale considerabile, meșteri occidentali (cunoscători ai celor mai recente procedee și tehnici din construcții, dar și inspiratori ai unor programe și morfologii arhitecturale inovatoare pentru Țara Românească din acea vreme). Cu ajutorul acestora și al harului lor creator dezvoltă un discurs grandilocvent, un adevărat proiect politic tradus în piatră, care este astăzi una dintre cele mai semnificative componente ale patrimoniului arhitectural și artistic al României.
“Arhitectura brâncovenească”, între timp consacrată prin înscrierea câtorva dintre ansamblurile construite pe lista de patrimoniu mondial a UNESCO, a inspirat în decursul ultimelor trei secole declinarea românească a Art Nouveau-ului, dar și alte curente și creatori din România și țările din jur. Conferința profesorului arhitect Sorin Vasilescu (recent distins – 2015 – cu premiul “Opera omnia” al Academiei Române) pune acest stil, parte a definiției contemporaneității românești, în contextul mai larg al Secolului Luminilor ce tocmai se năștea, neuitând să revele dialogul de la distanță cu opera unui adevărat “principe al luminilor”, Dimitrie Cantemir, savantul domnitor al Moldovei.
Arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură, membru al Uniunii Arhitecților din România, Sorin Vasilescu este și membru al Asociației Oamenilor de Știință din România, membru al Centro Internazionale di Studi di Architettura Andrea Palladio (CISA) de la Vicenza, membru al Asociației Europene pentru Învățământul de Arhitectură, Visiting Professor la diferite facultăți de arhitectură din Strasbourg, Liège, Milano și Torino.
La Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București este titularul cursurilor de Istoria Arhitecturii Moderne și Contemporane, Comunicări vizuale, Arhitectura spațiului interior, Stiluri, Istoria artelor vizuale.
A fost membru al Senatului Universității de Arhitectură și Urbanism (1990-2012), fiind în continuare coordonator și îndrumător al proiectelor de an, de diplomă și al examenelor de licență, conducător de doctorate. A fost de asemena președinte (2002-2006) al comitetului național român al ICOMOS – Consiliul Internațional al Monumentelor –, director al Școlii de Înalte Studii a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (2004-2008). În prezent, activează și ca Președinte al Fundației Giulio Magni (din 2008). Are premiul ”Opera omnia” (2015) al Academiei Române.