Macropolicy-mix-ul in debutul lui 2010

Piesele de baza ale politicii macroeconomice sunt bugetul public (care include atragerea de fonduri europene nerambursabile) si politica monetara (care inseamna si politica cursului de schimb).

Bugetul pe 2010, asa cum urmeaza sa fie inaintat Parlamentului Romaniei, invita la reflectie. Astfel, exista un curent de gandire care pornind de la marimea relativ redusa a datoriilor publice in cele mai multe economii emergente din UE (ex : Estonia are o datorie publica de sub 10% din PIB) sustine ca se impune practicarea de stimuli bugetari chiar cu riscul de a crestere a deficitelor, fata de marimea din 2009, in anii ce vin. Acest rationament subestimeaza insa conditiile prezente si probabil viitoare pe pietele financiare; aceste conditii au readus in atentie constrangerea valutara (accesul la finantare externa) si riscul suveran. Episoadele Grecia si Dubai, ascensiunea fulguranta a datoriilor publice in numeroase tari europene reduc copios marja de manevra a tarilor care nu fac parte din zona euro si care au suferit caderi dramatice de productie, de venituri bugetare. Deja se profileaza o criza fiscala in Europa si un puternic efect de evictiune pe pietele internationale ale creditului (care va ingreuna accesul tarilor cu deficite mari). Dificultatile extraordinare cu care s-au confruntat autoritatile romane in 2009, in finantarea deficitului bugetar, vorbesc elocvent de precaritatea rationamentului amintit. De aceea, consolidarea finantelor publice nu poate fi amanata, ceea ce explica de ce tinta de deficit bugetar in 2010 este inferioara celei din 2009.

Asa cum am incercat sa subliniez adesea (vezi si ZF, 16.11.2009) exista o iesire din chingile sufocante ale nevoii de consolidare bugetara; ma refer la atragerea de fonduri europene. Printr-o atragere masiva de fonduri nerambursabile bugetul public poate avea o functie de impulsionare a economiei in ansamblu. Datele pe care le-am consultat nu arata ca bugetul public sa prevada o crestere puternica a fondurilor UE atrase. Drept este ca veniturile nefiscale ale bugetului de stat (de peste 8 miliarde roni in 2010), in crestere de 3 ori fata de 2009, par sa indice o asemenea evolutie. Dar, mi se pare foarte putin in raport cu nevoile imense ale economiei autohtone, intr-un an foarte greu. Scaderea resurselor alocate ministerului transporturilor si celui al dezvoltarii sugereaza ca 2010 va fi si mai vitreg cu investitiile publice. Intr-un an de mare austeritate aceasta nu este de neconceput, dar ar trebui sa facem in asa fel incat, prin atragerea de fonduri europene nerambursabile, sa compensam finantarea limitata din resurse proprii si imprumutate. Aici cred ca este cea mai mare hiba a bugetului public, in sensul ca nu reusim sa facem din absorbtia de bani europeni un piston puternic al executiei bugetare.

Este bine ca nu s-a umblat la principalele taxe si impozite avand in vedere fragilitatea economiei si este intemeiata decizia de a “ingheta” veniturile personale finantate din resurse bugetare; altminteri deficitul la bugetul asigurarilor sociale ar deveni coplesitor. Cat priveste cifrele macro pe baza carora se bizuie bugetul public inflatia asteptata este realista ; nu vad presiuni inflationiste mai mari in 2010 daca veniturile bugetarilor vor fi tinute sub control, iar socul accizelor va fi fara consecinte de durata. Cresterea PIB-ului, intre 0,5-1%, are sanse de realizare avand in vedere relansarea, fie ea lenta, a economiilor mari din UE; deci exportul ar tracta economia autohtona (vedem si din acest punct de vedere rolul pe care l-ar putea juca fondurile europene in a formarea unui motor intern). Am rezerve fata de anticipata scadere a numarului somerilor ;cred ca estimata foarte usoara crestere economica nu va aduce o formare neta de noi locuri de munca. Daca, in schimb, am mari frontul de lucrari publice de anvergura (finantate cu fonduri europene) reducerea somajului ar fi mai realista. In fine, intr-un an de mare austeritate nu as fi marit contributia angajatului la sistemul privat de pensii (vezi cazul Poloniei).

Este esential ca Guvernul sa se afle intr-un parteneriat cu bancile comerciale pentru ca acestea din urma sa accepte sa co-finanteze firme din sectorul privat care au primit finantari europene. Eximbank si CEC, ca banci ale Statului, ar putea juca un rol mai mare in acest sens.

In ceea ce priveste politica monetara cred ca BNR ar trebui sa valorifice momentul lunii ianuarie (trecerea foarte probabila a bugetului public prin Parlament si asteptata reluare a finantarii de la FMI si CE) pentru a diminua rata de politica monetara (cu cel putin 0,50%). Sunt cateva ratiuni in acest sens:

– ajustarea exceptionala (fie ea fortata) a deficitului de cont curent, probabil la in jur de 5% din PIB in 2009, ceea ce a redus din vulnerabilitatea externa;

– trecerea bugetului foarte probabila prin Parlament;

– rezerve valutare considerabile, la care se vor adauga si cele doua transe de la FMI+ bani de la CE; cele doua transe de la FMI ar avea rol de veritabil fond de descurajare a unor atacuri speculative;

– o scadere a dobanzii de politica monetara ar fi un semnal pozitiv pentru economie, ar obliga bancile sa fie mai receptive la nevoia de scadere a dobanzilor efective (care sunt la 15-16% la lei, greu pentru firme sa fie rentabile in conditiile prezente ; am incuraja creditarea in lei (economia se euroizeaza in continuare, ceea ce este rau)

– argumentul ca “prima de risc” (de peste 200 puncte de baza) este considerabila si adaugata la rata inflatiei conduce la un prag de cca 8% la lei este discutabil. Prima de risc este variabila si este probabil sa se reduca dupa trecerea bugetului si venirea transelor de la FMI si CE ;

– este drept ca vom avea un puseu inflationist din cauza accizelor, dar trebuie sa privim in perspectiva. Cu o executie bugetara disciplinata nu ar trebui sa avem presiuni inflationiste mari in economie. Iar un credit in lei mai ieftin ar incuraja economia autohtona…

– Acordul de la Viena (parteneriatul intre Guvern, BNR, FMI, CE si bancile comerciale pentru rostogolirea datoriilor pe termen scurt ale sectorului privat) a functionat rezonabil.

Anul 2010 va fi etrem de complicat. Daca vom fi ajutati de revenirea economiilor mari din UE, daca vom reusi sa combinam consolidarea bugetera cu o absorbtie masiv crescuta de fonduri europene (care sa permita cheltuieli bugetare totale peste cele din 2009 concomitent cu un deficit al bugetului inferior celui din 2009) ; daca bancile comerciale vor diminua dobanzile la lei si vor da drumul la creditare perspectivele economiei romensti se vor ameliora considerabil.