Editura Meteor Press publică de multă vreme, pe lângă importante cărți de istorie sau traduceri din literaturi mai puțin cunoscute la noi (catalană, de pildă) și cărți pe teme religioase, care se bucură de mare interes și succes în rândul cititorilor. În numărul de față al „Ziarului de duminică” și în următorul vom prezenta câteva dintre ultimele titluri, foarte diverse.
Ne vorbește Părintele Serafim Rose.
Scrisori
Cartea apare cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Justinian Chira al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Traducere de Ștefan Francisco Voronca. Este tipărită împreună cu editurile Areopag și Meditații. Părintele Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose (1834-1982) a fost un călugăr otodox american. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat ca sfânt de numeorși credincioși ortodocși. Este considerat ca fiind primul american care preia și continuă tradiția sfinților părinți.
Părintele Damaschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în fața mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un raspânditor al cunoașterii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie așezate la picioare putere, influența sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeștrii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obține de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viață spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate.” Scrisorile părintelui Serafim Rose către Alexie Young conțin răspunsuri la multe dintre problemele cu care se confruntă un creștin ortodox la începutul urcușului duhovnicesc. Multe dintre scrisori ating probleme contemporane, lăsând impresia că au fost scrise chiar în zilele noastre. Citind aceste scrisori putem înțelege diferența dintre autorul lor, un părinte care s-a nevoit să meargă pe urmele Sfinților Părinți, și teologii contemporani care propovăduiesc o ortodoxie după înțelepciunea acestui veac. Și putem alege cui vrem să urmăm, în cunoștintă de cauză…
Sfinții închisorilor, stâlpi ai Ortodoxiei și neamului românesc.
Mărturii. Minuni
Volum coordonat de Vlad Herman. „Știi tu cum au ajuns mucenicii la această biruință cu totul de neînțeles pentru ucenicii diavolului? Durerea nu a fost îndepărtată, dar devenise un miracol al suportabilității. Ei bine, miracolul s-a înfăptuit prin rugăciuni și post atât personal, cât și în comuniune. În comuniune, fără gratii despărțitoare, căci în comuniune rugătorii sunt uniți în cuget și simțire și ating prezența divină a Iubirii eliberatoare.
Nu aveam intenția să aduc dovezi și argumente pentru ce a însemnat pentru patria noastră această tragică și, în același timp, sublimă stare de sacrificiu. Voiam, de fapt, doar să-ți atrag atenția că trăim într-o lume în care binele și nu răul se pedepsește cu vârf și îndesat.” (Aspazia Oțel Petrescu)
„Sfinții martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinți mari, foarte mari, care au făcut și fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaște întregi, alții au oase care împrăștie mireasmă plăcută și/sau picură mir, și unii și alții săvârșesc vindecări și alte minunate semne… Aceste lucruri, și altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovnicești a sfinților mărturisitori din prigoanele comuniste.” (Preot Mihai-Andrei Aldea)
„Noi avem datoria de a-i cinsti pe acești sfinți și de a spune adevărul despre viața lor atât semenilor noștri, cât și generațiilor viitoare. Cu siguranță vor fi canonizați cândva, nu știm când, dar noi îi putem cinsti și trebuie să-i cinstim ca sfinți indiferent dacă vor fi sau nu vor fi recunoscuți oficial.” (Părintele Eftimie Mitra)
Octavian Anastasescu
Lângă Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor
Mărturia unui fost socialist
Ediția a doua. Volum coordonat de Danion Vasile. Cartea apare cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Justinian Chira al Epsicopeii Maramureșului și Sătmarului. Este tipărită împreună cu editurile Areopag și Meditații.
Părintele Justin Pârvu l-a numit cu admirație pe Octavian Anastasescu „erou al neamului”. Din lucrarea de față înțelegem că este și erou al credinței, pentru că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, în care și-a pus nădejdea, a putut birui încercările prin care a trecut.
Octavian Anastasescu dă mărturie despre virtuțile lui Valeriu Gafencu, despre minunile pe care le-a trăit lângă acesta, fiindu-i, de când s-au întâlnit prima dată la Târgu Ocna și de-a lungul vieții sale, tainic ucenic. Un ucenic smerit, care nu s-a lăudat cu lucrurile deosebite trăite lângă „povățuitorul său”. Dar despre care a dat mărturie, spre întărirea noastră în credință…