La Editura Limes, pe care o conduce, poetul clujean Mircea Petean îngrijește, între altele, o colecție de poezie numită Magister. În acest an au apărut în colecție câteva volume demne de semnalat.
Ilie Constantin – Nava ancorată pe colină/ La navire amarré sur la colline
Prefață de Al. Călinescu. Postfață de Eugen Negrici. Un poet care cunoaște, în anii 60, o notorietate rapidă, cu șapte volume de versuri, un roman și două cărți de crtică, toate într-un deceniu, care se exilează la Paris, în 1973 („mi-am luat lumea-n cap”, spune poetul într-un substanțial text la finalul acestie antologii, intitulat „Pe răspundrea și iluzia mea”), unde continuă să scrie, în franceză. Revenirea lui în România, după 1990, nu a stârniti niciun fel de interes, ba dimpotrivă. „Din scrisul lui Ilie Constantin – scrie Eugen Negrici – strâns în Antologie și nemodificat substanțial, se poate deduce care era idealul estetic al generației lui, în vremea «complicității fertile» între public și creatori.” Antologia devine astel un excelent protret de poet.
Eugen Evu – Diamante ucise.Volum în selecția autorului
Și în acest volum găsim poeme scrise de-a lungul unei vieți, iar în ele ecouri argheziene, barbiene, doinașiene, cel puțin. În „Quintet sofianic” mărturisește: „Mă las jucat de-un val îngândurat / Nirvanica urzeală-mi saltă gândul / De parcă mi-s doar eu din Celălalt / Orgasmic hierofan-îngemănându-L / Din logos iarăși prunc, adeverindu-L”. Transpare aici o ontologie a libertății de creație? Sau:
„Cuvintele ca fluturii-n aure/ De feromoni monade-n lampadare / Aghiasmatar de claruri din străpure/ Miraje de-amintiri vindecătoare/ Spre dimineață-n gol de-mbrățișare/ Refac zenitul prin sacrificare/ De sine-n sinea sieși doritoare –// Numele tău pe-o trestie cu gheare/ Culege mușcătura-n sărutare…/ Păcatul e-al divinului. Transpare.”
Șerban Chelariu – Piele și unghii
Șerban Chelariu, născut în 1943, este fiul lui Traian Chelariu, marele scriitor bucovinean interbelic. A emigrat în 1977 în Statele Unite ale Americii, unde obține titlul de Professional Engineer și lucrează în domeniul construcțiior industriale. Este poet, a publicat enorm, dar în plus pictează și a avut nenumărate expoziții în România și în SUA. Chiar acest volum se deschide cu un autoportret, o gravură pe placă de zinc. Ca poet, e considerat apropiat lirismului abstract. Mircea A. Diaconu scrie, pe coperta a patra a volumului de față că poezia sa „este, finalmente, o soteriologie. Dar soteriologia unui umanist și a unui poet. Cum să explici altfel energia pe care o angajează limbajul în tumultul pasional al interograțiilor și viziunilor?”