Editura clujeană Limes are o seamă de colecții importante. Cea care se ocupă de poezie, numită Magister, e coordonată de poetul și editorul Mircea Petean. Două dintre cele mai recente apariții:
Mihail Gălățanu – Trilogia nașterii
„Am strâns, în această carte, poeme din ultimii cincisprezece ani. Ele s-au reunit, aproape de la sine, în trei volume, cele de față, și s-au fost adunat, încă o dată, într-un unic volum.
Visez că, atunci când cineva zice Mihail Gălățanu, să zică TRILOGIA NAȘTERII. Temă perindată și pe la alți mulți autori, români sau străini, înaintea mea, de la Pascal Bruckner la Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Ion Barbu, Ioana Nicolae și mulți alții. Năzuiesc să fie, într-un sens, numai a mea, aceea (măcar) de refuz al nașterii. Iată, deci, că s-au fost pus în ea mari ambiții și mari mize (literare și chiar filosofice). Lumea este îndeajuns de hâdă, condusă/controlată de AMĂGITOR și ISPITITOR în aceeași persoană, ca să nu îți dorești să te naști, având în ajutor doar MÂNGÂIETORUL. Să nu îți mai dorești să te naști/sau să nu îți mai râvnești întruparea. În fața lumii și a morții, toți ridică, cu disperare, ceva. Eu, mai sărman, nu am ce ridica decât pe nenăscutul meu, nenăscutul care sunt. Nenăscutul care nu vrea să se nască este simbolul meu, de la povestea culeasă de Petre Ispirescu încoace, poate al patrulea mit fundamental al literaturii române populare, trecute în registru cult.”
Cecilia Moldovan – și cerul ne era așa aproape
Prefață de Paul Aretzu: „Cartea Ceciliei Moldovan se dezvăluie, tot mai mult, ca una a convertirii, a transformării admirabile a erosului în agape. Lumea întreagă stă sub semnul iubirii nemărginite. Senzația auditivă, invocată ades, este îndreptată către liniștea sufletească. Amintiri discrete, părinții, adolescența, vise, albumul cu trecut alcătuiesc un panoptic existențial, puțin nostalgic, al împăcării cu sine. Totuși, o tensiune premonitorie nu poate fi atenuată: „Ne-am pregătit/ o mie de ani/ unul pentru celălalt// Cum vom desface/ nodul/ într-o singură clipă?/ ca să păstrăm completă/ sfera/ în care/ unul dintre noi/ îmbrățișat cu umbra celuilalt// se va rostogoli/ prin anotimpuri” (predestin). Un poem, Știma lacului, este o meditație asupra realităților multiple și despre relativitatea lor. în fond, el se ocupă de transcendență, de vanitate, de scepticism: „Crezi că ai acces/ la marea armonie,/ că ești o picătură/ din veșnicia lucrurilor/ în timp ce aluneci/ cu barca pe lac/ și razele lunii te învăluie/ le simți
degetele în creștet,/ printre nuferi o adiere,/ unde sparte și cosițe vălurite răsar,/ știma scoate capul/ sătulă de previzibilul din adâncul/ întunecat, rutinier,/ sparge pojghița realului său/ pentru o aventură a cunoașterii/ își ține capul sus câteva clipe/ să ia pulsul lumii misterioase/ coboară apoi să rumege impresiile./ Puțini sunt cei cărora li se arată/ să le susure la ureche/ că e o minciună/ ceea ce se vede afară/ că oamenii se deghizează/ unul față de celălalt/ ba chiar și față de ei înșiși./ Abia atunci începe îndoiala de sine: «exist sau ăia de deasupra/ m-au inventat/ ca pe o minciună frumoasă?»”
Cecilia Moldovan este o poetă rafinată, abordând o tematică diversă – o dovedește și în acest volum –, excelând însă în domeniul spiritualității, urmărindu-și cu atenție procesele interioare și raporturile cu ceilalți și cu divinitatea. Atitudinile sale poetice sunt determinate de convingeri morale ferme.”