castelul medieval și magnolia
numele-i scriindu-l în văzduh
cu miresme
cum să-i spui te-aș umbla
precum străduțele pietruite
cu săruturi caniculare
vii târziu în iluzii
o vezi coborând scara
spre-un destin străin
ai vrea să fii lemnul
balustradei
pe care sprijinindu-se
mâna-i pune
senzuale capcane
în care căzuta pradă
ia foc
„nebunia are ochii verzi”
și s-au deschis adâncurile
în care cu totul te pierzi
Poem selectat din volumul „Magnolia din Padova”, apărut la Editura Paralela 45, Colecția Qpoem.
„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie
Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinți) a fost redactor-șef la „Forum dunărean” și „Caligraf”, Drobeta-Turnu Severin. Debutează cu un grupaj de versuri în 1973, în „Contemporanul”, și frecventează cenaclul revistei „Astra” din Brașov. În 1986 este prezent în antologia „Cu tot ce am, aparțin acestui pământ”, Editura Eminescu. Pseudonimul cu care semnează în această perioadă este Daniel Amurg.
În 1998 publică volumele de versuri „Arena”, Editura Prier, „Relicvariu”, Editura Cultura generală, și „Drumuri în întuneric”, Academia Civică (interviuri cu foști deținuți politici pentru care a obținut premiul pentru publicistică al Filialei U.S.R. Drobeta-Turnu Severin). În 1999, în colaborare cu Dan Salapa, publică volumul I din „Neamul păstorilor” la Editura Radical. În 2000 publică, la Editura Prier, „Flori de cuie”, fabule, și „Dezrădăcinații”, mărturii ale deportaților în Bărăgan. În 2002 apare „Arhiva groazei”, Editura MJM, pentru care i se decernează premiul pentru publicistică al U.S.R. Filiala Craiova. În 2011 publică „Parodii” la Editura Prier, iar în 2013, „În oglindă”, Editura MJM, și „Dilaila de Severin”, Editura Prier. Locuiește în Rogova (Mehedinți). Membru al cenaclului Qpoem din 2015.
„Magnoliile nici nu înfloresc: ele explodează! Modelul lor este strofa scurtă și nărăvașă a lui Dumitru Andreca. Finalurile suspendate, turnúrile senzuale și imaginile smălțuite umplu minipoemele de suspans. Cartea de poezie se citește ca un roman polițist și se simte ca un afiș de telecinematecă. Plonjonul nu este adânc, însă spirala lui aeriană are o suplețe bruscată și o putere a iluziei care se pot traduce numai prin cuvântul farmec.” – Felix Nicolau