Mai bine intrebati-ma unde nu sunt actionar

Nu fac afaceri intre ele, nu se bat pe aceiasi clienti si nici nu au vreun furnizor comun. Totusi, exista o legatura intre grupul german de media Bertelsmann, compania franco-belgiana de petrol si gaze TotalFina Elf si compania Cathay Pacific din Hong Kong: unul din actionarii lor este un canadian. Mai bine zis o familie canadiana; si mai bine zis o dinastie, tinand cont ca sefia afacerilor lui Paul Desmarais a fost preluata cu succes, de cativa ani, de catre cei doi fii ai sai, Paul Jr. si Andre. Averea lor, estimata la 1,6 miliarde de dolari, ii situeaza in randul celor mai bogate familii din Canada.
Desi s-a nascut intr-o familie instarita, fiu de avocat, canadianul e considerat un exemplu de self-made man, care a pornit in afaceri aproape de la zero. Nascut in 1927 la Sudbury, Paul Desmarais a facut studii universitare de comert la Ottawa, dupa care s-a intors in orasul natal, unde a reusit sa cumpere foarte ieftin, in 1951, o companie de transport urban, Sudbury Bus Lines, aflata intr-o situatie financiara foarte proasta. Foarte repede, Desmarais a restructurat personalul, a desfiintat rutele ineficiente, a reusit sa rentabilizeze compania si sa reduca tarifele de transport. Ulterior si-a extins reteaua de transport si in alte orase, cumparand Quebec Autobus Limited, apoi Provincial Transport, o companie din Montreal cu activitate in toata partea de est a Canadei.
Exista pe Internet un articol laudativ dintr-o gazeta din 1960, care il descrie pe Desmarais drept un manager tanar si energic, cu sanse de a deveni un soi de rege al autobuzelor canadiene. Totusi, omul nu s-a oprit aici; in 1963 a cumparat o companie de asigurari, Imperial Life Assurance Company, iar doi ani mai tarziu si-a creat propria companie de investitii, Transcanada, care in cativa ani avea sa se extinda in alte domenii, la randul lor fara legatura cu asigurarile ori cu transporturile: presa (in 1967, Transcanada a cumparat unul din cele mai mari ziare din Montreal, La Presse) si utilitatile (in 1968 a preluat Power Corporation din Montreal, un conglomerat de companii de petrol, gaze si electricitate cu activitati in aproape toate regiunile Canadei). Power Corporation, firma infiintata in epoca interbelica, era in plin proces de restructurare, dupa ce guvernele locale din Quebec si Columbia Britanica decisesera sa nationalizeze unele din activele ei, considerand ca utilitatile sunt “servicii publice esentiale” care trebuie sa fie administrate de stat.
Nationalizarile au furnizat companiei fonduri pentru investitii in alte domenii, ocazie de care Desmarais s-a folosit din plin in urmatoarele decenii, cand Power Corporation a ramas legata numai cu numele de productia de energie, obiectul sau de activitate schimbandu-se insa aproape complet. Desmarais si-a consolidat astfel interesele in media, unde in afara de La Presse a preluat alte cateva ziare din Quebec si cateva posturi de radio din Quebec si Ontario, dar si interesele in domeniul serviciilor financiare, prin divizia sa Power Financial Corporation. In plus, Desmarais a intrat pe piata productiei de celuloza, hartie si ambalaje, prin preluarea grupului Consolidated Bathurst.
Nu toate aceste investitii au rezistat, istoria imperiului Desmarais constand in mare parte din cumparari de companii care vor fi revandute peste cativa ani cu scopul de a cumpara altele – ori macar de a crea capete de pod pe cate o noua piata, prin participatii de capital oricat de mici intr-o companie importanta pe acea piata. Consolidated Bathurst, de pilda, va fi vandut in 1986, iar fondurile rezultate vor fi folosite pentru cumpararea unui pachet minoritar in compania americana Time Warner. Tot in 1986, Power Corporation a investit intr-o fabrica de hartie din Columbia Britanica, in parteneriat cu o firma a statului chinez, CITIC (China International Trust and Investment Corporation). Power Corporation a devenit mai apoi actionara la CITIC cu 5% si a intrat in parteneriat cu CITIC in numeroase alte investitii, ceea ce i-a asigurat accesul pe piata chineza in cele mai lucrative domenii: dezvoltare imobiliara, retele de comunicatii prin cablu si fibra optica, iar in cele din urma transporturi aeriene, prin Cathay Pacific, unde CITIC este actionar.

E bine cand te ai ca fratii
In Europa, prima incursiune a lui Paul Desmarais s-a petrecut la sfarsitul anilor ’70, cand a investit 20 de milioane de dolari pentru o cota de 2,3% din capitalul grupului financiar Compagnie Financiere de Paris et de Pays Bas, mai cunoscut sub denumirea de Paribas, care la randul sau a cumparat o participatie de capital la Power Corporation. Printre amicii pe care si i-a facut la Paribas s-a numarat finantistul belgian Albert Frere; relatia lor s-a consolidat in 1981, cand guvernul socialist al lui Francois Mitterand si-a anuntat intentia de a nationaliza Paribas. Desmarais si Frere au cumparat actiuni Paribas in momentul cand pretul acestora scazuse drastic din cauza perspectivei de nationalizare, apoi, ca sa-si pastreze participatiile, le-au transferat intr-un nou holding, Pargesa (Paribas-Geneve SA), metoda adoptata si de alti actionari de atunci ai Paribas.
Canadianul si belgianul au reusit apoi sa-i inlature progresiv din afacere pe presedintele fondator al Pargesa si pe ceilalti parteneri, sfarsind prin a-si imparti, in 1989, in mod egal controlul asupra companiei. Daca au reusit este si pentru ca ei au fost singurii interesati sa fie nu numai investitori la Pargesa, ci sa aiba si functii executive, adica sa transforme compania dintr-un administrator al unor capitaluri vechi intr-un producator de bogatie din surse noi. In 1990, 67% din activele Pargesa erau in banci si asigurari; in 1997, proportia scazuse la 20%, restul fiind investitii in industria europeana, in comunicatii si comert. La ora actuala, Pargesa controleaza  25,1% din grupul de media Bertelsmann, 3,4% din compania de petrol si gaze TotalFina Elf, 7,2% din compania de utilitati Suez, 53% din grupul Imerys, furnizor de produse refractare, 5,3% din firma de produse chimice Rhodia si 100% din  holdingul alimentar elvetian Orior.
Structura Pargesa este extrem de stufoasa, relatiile dintre companiile componente fiind ramificate si in continua schimbare. Ajunge doar de spus ca 54,6% din Pargesa apartine firmei Parjointco, unde 50% din capital apartine firmei Power Financial Europe, care este detinuta integral de Power Financial Corporation, la randul ei detinuta in proportie de doua treimi de Power Corporation, unde Paul Desmarais detine 65% din actiuni. Spre a desavarsi complicatia, proportia drepturilor de vot detinute de fiecare nu coincide cu proportia actiunilor. Si cam la fel se prezinta lucrurile si in cazul lui Albert Frere, care are actiuni la Pargesa atat prin propriul sau holding de investitii, Compagnie Nationale de Portefeuille, cat si prin intermediul grupului GBL (Groupe Bruxelles-Lambert), unde Pargesa este actionara cu 48,1%.
In ciuda acestei structuri, Desmarais si Frere au reusit sa ramana prieteni timp de decenii, iar analistii spun ca rezistenta afacerii lor se datoreaza faptului ca firile lor se completeaza perfect, Desmarais fiind cel rece si calculat, iar Frere fiind cel impulsiv. Acum, fiii celor doi magnati, Paul Desmarais Jr. si Gerard Frere, sunt pregatiti sa preia mostenirea afacerii comune a tatilor lor – o masina de facut bani ale carei active se apropiau in 2001 de 7 miliarde de franci elvetieni (circa 4 miliarde de dolari).

Cuscrul lui Jean Chretien
Imaginea lui Paul Desmarais de intreprinzator neobosit, “pentru care afacerile sunt un drog”, cum spune fiul sau Paul Jr., e foarte probabil mult mai luminoasa in Asia ori in Europa decat in tara lui natala. Criticat pentru ca la sfarsitul anilor ’80 si-a sistat investitiile in Canada, preferand alte zari fiindca gasise oportunitati mai bune in strainatate, Desmarais a fost acuzat de-a dreptul de trafic de influenta in relatie cu guvernul de la Ottawa, si pe vremea fostilor premieri Pierre Elliott Trudeau si Brian Mulroney, si pe vremea actualului premier Jean Chretien, in folosul afacerilor proprii.
Ziarele canadiene au scris ca Desmarais a contribuit pe rand la campania electorala a tuturor acestora, fara sa conteze, de pilda, ca Mulroney era conservator, iar Chretien democrat. Vicepresedintele executiv al Power Corporation, John Rae, a devenit director de campanie electorala a lui Chretien; Paul Martin, un alt director din cadrul Power, a ajuns ministru de finante tot sub Chretien; in fine, dar nu in cele din urma, fiica lui Jean Chretien, France, este casatorita cu fiul cel mic al lui Desmarais, Andre, actualmente co-CEO al Power.
Aceste relatii, care au fost incriminate de presa de fiecare data cand vreuna din firmele lui Desmarais reusea sa castige un contract cu statul sau cand guvernul lua vreo masura care se rasfrangea pozitiv asupra afacerilor lui, i-au compus in timp o imagine de rechin absolut, desi omul nu s-a ales niciodata cu vreun proces la el in tara ori cu vreo umbra de desconsiderare din partea partenerilor de afaceri in strainatate. Mediile adversarilor lui Desmarais au pus in circulatie un text care explica aceasta imunitate prin faptul ca atat el, cat si mai multi directori de-ai lui sunt membri ai Comisiei Trilaterale, organizatie a elitei financiare si politice internationale infiintata de familia americana Rockefeller si devenita in timp centrul discutiilor arhicunoscute despre conspiratiile mondiale ale miliardarilor care vor sa stapaneasca lumea.
E de prisos precizarea ca Desmarais n-a stat niciodata sa comenteze legaturile mai mult sau mai putin oculte care i-au fost atribuite. La aproape 75 de ani, cauta sa-si castige opinia publica de acasa prin sponsorizari oferite galeriilor de arta si teatrelor din Montreal, colectioneaza tablouri si din cand in cand vaneaza. N-are de gand sa se retraga prea curand din afaceri. Singurul lucru pe care nu-l suporta e iarna canadiana, de care fuge la resedinta lui din Palm Beach, Florida. In rest, are motivele lui sa ramana in Canada si recunoaste, in stilul lui rece, ca nu e vorba aici de vreun sentiment: “M-am gandit de o mie de ori sa plec de aici; asa au facut multi din prietenii mei. Dar n-am plecat, fiindca sunt canadian, aici mi-am facut banii si trebuie sa-mi duc treaba mai departe”.