Din 1990 pana in prezent, discursul politic si cel public s-au rafinat. Nici un om politic cu pretentii n-ar mai indrazni sa-i spuna vreunui cetatean “mai animalule” si nici un cetatean care se vrea onorabil, fostului suveran, “Fir-ai al dracului Majestate!” Acum suntem cu totii egali si contribuabili. In numele acestor contribuabili presedintele Romaniei cere organizarea unui referendum in vederea instituirii unui Parlament unicameral. Domnia sa este sigur ca doua Camere parlamentare costa prea mult buzunarul contribuabilului si ca acesta va fi atins la coarda sensibila si-i va da dreptate.
Interesant ar fi de aflat de ce domnul presedinte nu propune, in respectivul referendum, desfiintarea Parlamentului, a partidelor, pentru ca oricum esti in avantaj sa nu platesti deloc decat sa platesti mai putin. Si aceasta idee ar fi imbratisata de contribuabili, de vreme ce ultimul eurobarometru arata ca 60% dintre ei cred ca pluripartidismul este o costisitoare inutilitate.
Institutiile politice – fie ca este vorba despre partide sau Parlament – sunt au ajuns, la capitolul incredere, la cota de avarie. Nu si presedintele. De aceea domnia sa isi permite sa spuna – cu autosuficienta – ca, daca partidele nu vor accepta ideile sale, va organiza un referendum oricum. La ce bun argumentele? De fapt, domnia sa voia sa spuna altceva: este singurul care poate primeni viata politica. Bun, dar daca este asa de ce nu incepe de unde trebuie?
De ce nu are presedintele consultari cu partidele referitoare la atributiile institutiilor, la functionalitatea lor? O discutie cu adevarat serioasa ar fi aceea despre introducerea votului uninominal – cu avantajele si dezavantajele sale – despre rolul celor doua Camere ale Parlamentului si, nu in ultima instanta, despre cine detine controlul efectiv al puterii. Ajungand aici, de ce nu organizeaza presedintele un referendum privin propriile-i atributii pe care, pe urmele predecesorului sau, deseori si le depaseste, prin simplul fapt ca s-a autointitulat portavoce a natiunii? Sfatuit bine de cineva, domnul Tariceanu a ridicat problema saptamana trecuta. Domnul presedinte se teme ca, dupa integrare, cele doua Camere ale Parlamentului roman vor interfera cu Parlamentul European, iar decizile se vor lua mult mai greu. Dar majoritatea tarilor UE au sisteme parlamentare bicamerale si nu interfereaza cu nimeni. In buna masura, insa, Senatul si Camera Deputatilor au atributii diferite – Senatul reprezinta, de pilda, regiunile. De asemenea, marile democratii au sisteme electorale care combina votul de lista cu cel uninominal. Se obtine, astfel, un echilibru intre optiunea ideologica si optiunea pentru o anumita persoana.
Nu l-am prea auzit pe domnul presedinte, de pilda, atunci cand conducea PD si cand partidul sau se afla la 7% in intentiile de vot sa fi sustinut sus si tare ideea votului uninominal. Cumva, in logica firii politice, pentru ca votul uninominal avantajeaza partidele mari. Auzim acum ca, de fapt, ideea ar fi a PD, dar n-a vrut PSD care acum vrea. Adevarul este ca nimeni nu a
vrut-o. Aici trebuie umblat mai intai. Pentru ca, daca Parlamentul are o imagine proasta, nu o are pentru ca are doua Camere, ci pentru ca multi dintre membrii sai nu au ce cauta acolo. Desigur, se poate ajunge, apoi, si la concluzia ca este nevoie de un Parlament unicameral. Dar domnul presedinte este sigur, de pe acum, ca electoratul ii va imbratisa ideea. Poate asa spun sondajele, dar dincolo de acestea stie electoratul despre ce este vorba? Presedintele nu pare interesat de aceasta problema, ci mai degraba ca el sa aiba dreptate. Nu ar fi de mirare ca, de aceea, presedintele sa fie acuzat ca-si urmareste doar propriul capital de imagine, propunand o tema (nici nu-i apartine lui, ci lui Mircea Geoana) si angajandu-se intr-un demers, care nu comporta nici un risc. Si mai e ceva. Presedintele stie ca partidelor care sustin sistemul bicameral (PNL, de pilda) le va fi greu sa se explice, cata vreme argumentul suprem pentru Parlamentul unicameral sunt banii contribuabililor. Ce mai conteaza ca, renuntandu-se la o suta si ceva de senatori, mai raman, totusi, cateva sute de deputati cu aceleasi metehne pentru care se afla la capitolul incredere unde se afla?
Convocarea unui referendum pe tema Parlamentului unicameral nu este ilogica. Dar el ar trebui organizat numai dupa ce toti cei care merg la vot stiu avantajele si dezavantajele unui sistem sau ale altuia. Decat sa planga pe umarul contribuabilului, mai util ar fi ca domnul presedinte sa explice un lucru elementar. Anume ca democratia costa. Contribuabilul trebuie educat intr-o cultura politica in care sa inteleaga pe ce da banii. Ca ii da cuiva care lucreaza in folosul lui. Iar acest lucru sa se petreaca cu adevarat. Dar cand intaiul om in stat ii sugereaza contribuabilului ca-si arunca banii pe fereastra, pentru niste parlamentari de doi lei, atunci de ce pe acesta nu l-ar bate gandul ca mai bine ar fi sa se termine de tot cu Parlamentul? Si ca, de fapt, dictatura are hazul ei. Acela ca omul nu mai este obligat sa suporte interminabilele certuri dintre putere si opozitie. Reforma sistemului politic – asa cum o vede presedintele – incepe de de unde nu trebuie.
* Iulian Anghel este reporter politic la ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.