Mai mult decat broderie

Imaginati-va ca actorii ar trebui sa plateasca din propriile venituri costumele si decorurile pieselor de teatru, ca muzicienii ar trebui sa achite din buzunar pretul instrumentelor la filarmonica, ca balerinii ar fi obligati sa suporte costurile incalzirii si iluminatului din salile de repetitie. Evident, oricine poate remarca absurdul acestei ipoteze care, pusa in practica, ar crea un black-out cultural national si o furtuna mediatica in care apocalipsa artelor noastre ar fi anuntata cu spume la gura.
Intr-o tara in care nu intamplator absurdul a ajuns in instrumentarul esteticii, absurdul ipoteticei situatii de mai sus este de aproape doua decenii realitate cruda pentru breasla artistilor plastici, fara ca faptul sa produca vreo reactie reparatorie. Dimpotriva, cu operele lor, realizate exclusiv cu costuri suportate din propriul buzunar, se promoveaza periodic imaginea Romaniei in lume – creatoare de valori cultural-spirituale.
Clujul, unde se afla, numeric vorbind, a doua comunitate de plasticieni ai tarii, este un exemplu al nedeclaratei “privatizari” totale a artelor plastice, fara o sincronizare corespunzatoare a legislatiei financiare, cu efecte tot in detrimentul artistilor.
In ciuda vicisitudinilor istoriei recente, care a facut ca in ultimii ani Filiala Cluj a Uniunii Artistilor Plastici sa ramana si fara cele trei galerii de arta situate, cum zic anglofonii, in the very heart of the city, viata artelor plastice clujene merge inainte prin energia unor entuziasti care au reusit sa promoveze idei care, pana la urma, dau sens unor existente, rejectate de indiferenta societatii.
Astfel, in organizarea sectiei de arte decorative a UAP Cluj conduse de d-na Adriana Dobra, s-a deschis saptamana trecuta, in salile din nou primitorului Muzeu de Arta, a treia editie a Trienalei Internationale de Broderie, care, impreuna cu Bienala internationala de grafica mica organizata de Ovidiu Petca, ramane singurul reper de notorietate pe care Clujul il puncteaza pe o imaginara harta a plasticii autohtone.
Ca si in cazul bienalei, fiecare noua editie, si aceasta ultima cu atat mai mult, inseamna o crestere a calitatii operelor expuse, nu doar datorita exigentelor selectiei, verificandu-se inca o data faptul ca evenimentele de acest tip produc un climat stimulator, benefic competitiv. Broderia, asociata de profani unui decorativism eminamente artizanal, devine, omologandu-se cu noi argumente la fiecare trei ani, un gen ce se preteaza unei exprimari neingradite decat de limite personale.
Imensul efort presupus de punerea in opera a acestui proiect expozitional la care au contribuit 30 de artisti este rasplatit doar simbolic de satisfactia neretinuta a publicului. In rest, tacuti, lasand operele sa vorbeasca, dar nu pentru ei, artistii continua, fara deduceri si returnari de TVA, sa finanteze o parte importanta a culturii noastre. Cu care, de altfel, cu totii ne mandrim.