Inainte de a vorbi despre descoperirea “Canturilor lui Maldoror” intr-un anticariat bucurestean, trebuie sa va descriu atmosfera asemanatoare cumva celei din 1984-ul orwellian ce domneste in lacasul respectiv: este vorba despre anticariatul de pe Strada Academiei, alaturat librariei Eminescu (sau, cel putin, era alaturat atunci, acum libraria scindandu-se si lasand loc unui spatiu de vanzare a bulendrelor cu fite). Este un anticariat pe care-l frecventez inca din clasa a noua, si asta in ciuda Doamnei, aceasta Regina de Pica, gata mereu sa-ti dea peste mana daca indraznesti sa misti cumva din loc vreo carte lasata ei in paza de Ministerul Lecturii.

“Cautati ceva?” e intrebarea ei, oarecum normala daca o scoatem din contextul intonatiei, infricosatoare insa cand te plezneste cu iuteala si acuitatea unui bici manuit de o amazoana turbata. “Nu, ma uit doar.” Raspunsul tau ii produce o grimasa evidenta, de parca pe gura ti-ar fi iesit nu cuvinte, ci o suita de eructatii. Te salveaza aparitia unui batranel, carand o sacosa burdusita de carti. “Buna ziua, domnu” Georgescu…”

Domnu” Georgescu scoate primul volum si… este chiar el, Maldoror, editia Univers din 1976, in traducerea si cu ilustratiile lui Tascu Gheorghiu. Vazand ca Dama de Pica priveste cartea cu ochi critic, te repezi si ii comunici sincopat ca ai vrea musai sa o cumperi… “Stai domnule linistit si vezi-ti de treaba dumitale…!”

Te repliezi intr-un colt si astepti ca Domnu” Georgescu sa-si primeasca cei 40.000 de lei pentru Maldoror, sa paraseasca taramul Damei, apoi intrebi cat te-ar costa acizitia. Te priveste cu scarba nemarginita, calculeaza, apoi iti comunica glacial: “106.600”. Dai banii, insfaci volumul si-o iei la goana pe usa gandind marsav: “Am prostit-o…”. La buchinistii de langa Litere costa 300 de mii.

Te repliezi pe ghizdul fantanii de la Universitate, deschizi volumul si citesti cu sdatisfactie, pe prima pagina, stampila fostului posesor: “Dr. Georgescu Mihail, medic primar”. Imi dau seama ca intre mine, Isidor Ducasse, doctorul Georgescu si Dama de pica a avut loc o intalnire intamplatoare, precum cea dintre o masina de cusut si o umbrela pe o masa de disectie. Iar cand rezultatul rendez-vous-ului este minunata editie Univers a Canturilor lui Maldoror, nu poti decat sa-ti stabilesti ca de azi inainte sa urmezi pe de-a-ntregul indicatiile unui Fatum livresc: “Asulta-ma bine ce-ti spun: indreapta-ti calcaiele indarat si nu inainte, precum ochii unui fiu care se intoarna cu smerire de la contemplarea augusta a fetei materne…”